Interviu Iuliana Alexa: „Citiți mult, oameni buni!“

De Adina Rosetti, pe

După succesul cărţii „Românii la psiholog“, Iuliana Alexa, redactor-șef al revistei Psychologies, ne-a răspuns la întrebări pe o temă mereu interesantă: cuplul.

Ce ai învățat, tu personal, despre problemele cuplului, concepând și editând atatea interviuri cu specialiști?
Că totul se poate rezolva, înțelege, ameliora, dacă înțelegi care sunt problemele de fond ale unei relații (fie ea de cuplu sau de orice alt gen). Dacă înveți să citești printre rânduri, să vezi care sunt motivațiile ascunse îndărătul unui dialog conflictual de exemplu (fie că e un joc de putere, fie că sunt frustrări vechi, etc), reușești să pui punctul pe i și să iei o decizie bună pentru corecția propriei relații. Dar asta nu e valabil numai pentru relația de cuplu, ci pentru orice raport interuman. Că e prietenie, că e relația cu părinți mai în vârstă, cu copiii adolescenți… Dacă decodezi mecanismele astea de adâncime ți-e totul mai clar și ești mai eficace în a comunica.

La ce subiecte ați avut cele mai multe reacții din partea cititorilor? Care sunt problemele cele mai arzătoare cu care se confruntă cuplurile în ziua de azi?
Oamenii se întâlnesc în viață cu nenumărate variații ale unei situații. De frustrare, de exemplu. Niciun cuplu nu seamănă cu celălalt, deși poate că, în adâncime, resorturile problemelor lor sunt la fel. Poate că se confruntă cu dispariția dorinței erotice, poate că sunt obosiți de provocările parentalității, poate că vor pur și simplu altceva. Manifestările acestor frustrări, deseori neconștientizate nici de ei înșiși, sunt foarte diferite. Ar trebui pentru asta condeiul unui romancier cum e Amos Oz, fascinat de familii și de felul cum oamenii își manifestă nefericirea, pentru a descrie varietatea spectaculoasă a comportamentelor umane…

Prima ta carte s-a vândut extrem de bine. Ce particularități au românii atunci când merg la psiholog?
Nu au niște particularități… românești. Poate doar pe aceea că o fac tot pe ascuns, de parcă ar fi ceva jenant. Nu pricep de ce. Dacă ai o problemă financiară, te duci la un specialist în finanțe să te descurce. Dacă te doare spatele, te duci la fizioterapeut. Dacă ai o problemă emoțională, doamne ferește să te duci la cineva, că află lumea și zice că nu ești în stare să te scoți singur. E ilogic. Nu suntem învățați niciodată cum să gestionăm un conflict, cum să comunicăm corect și asertiv, cum să gestionăm stresul. Nicicând nu deprindem aceste chestii în decursul educației. Și atunci când ne lovim, inevitabil, de blocaje generate de aceste neștiințe, ne ascundem să nu cumva să afle lumea că avem o problemă, că suntem în burnout sau avem conflicte repetate cu partenerul (deși poate că dragostea există, doar comunicarea nevoilor e defectuoasă). Stigma cu privire la problemele sufletești e veche și ar trebui eliminată. Nu se justifică.

Mai avem prejudecăți în ceea ce privește mersul la psiholog? Este psihologia un serviciu accesibil în România?
Mai există prejudecăți, da, deși în mediile urbane, educate, tot mai puțin. Ar fi nevoie de mai mulți psihologi, eu aș înființa un post în fiecare companie mare sau școală, etc. Copiii sunt cu precădere vulnerabili la diverse stresuri (probleme acasă, agresiune la școală). Dacă vrem o populație sănătoasă peste ani e bine să-i supraveghem psihologic pe cei mici de la primele clase.

„Cum să-ți alegi un psiholog“, iată o nouă dilemă. Poți să ne dai niște sfaturi?
Nu cred că există o rețetă, deși provocarea e importantă. Un psiholog e un mentor, un om pe care îl investești cu autoritate, încredere. Deci e cazul să fie demn de toate astea. Există și impostori, de ce să nu o spun. Am cunoscut în 8 ani de Psychologies specialiști de toate felurile. Cred că trebuie să mergi la cineva care are recomandări bune, să citești ce a mai scris, apoi să iei cu acel om o primă ședință și să vezi dacă rezonezi. Să vezi dacă te ascultă cu atenție și ceea ce îți spune are sens pentru tine. Să ai încredere în propriul instinct. Dacă e „pe alături“ nu pierde vremea, caută pe altcineva. Am văzut în decursul timpului oameni care au mers ani de zile la o terapie care nu i-a ajutat cu nimic. Nu sunt de acord cu acest fel de obediență. Un psiholog trebuie să te ajute să depășești blocajul și tu să simți asta. Dacă e competent, o poate face în câteva ședințe (și evident, depinde și de problema cu care vii).

Succesul enorm al cărților de self-help dovedește că oamenii sunt interesați de propria înțelegere, de evoluție personală. Pe de altă parte, aceste cărți par a fi niște rețete prefabricate…
Da, oamenii au nevoie de ajutor în diverse situații de viață. În fiecare zi, de fapt. Pentru că în fiecare zi poți fi stresat, te poți certa cu șeful sau copilul. Dar nu învățăm niciodată lucrurile astea. Deși ar trebui să avem în școală, de la clasele primare, ore de comunicare corectă, de management al conflictului… dar nu avem nici măcar ore obligatorii de educație sexuală. Ne așteptăm să afle copiii singuri (și cu riscuri pentru ei) cum e treaba cu barza, până atunci ne rugăm la Sfântul Așteaptă să …fie bine.Adică votăm pentru ignoranță, în niște probleme de viață. Avem un sistem de educație care parcă nu vrea să prea controlul sănătății prezente și viitoare a oamenilor. Măcar adulții pot citi niște cărți… dacă ajung la ele. Cele de self help, cum zici tu. Self help este exact asta: autoajutor. Nu-ți permiți să te duci la psihoterapeut (că în România e un serviciu scump), dar citești despre educația copilului și foarte bine faci. Sfatul meu e să citești tot ce găsești, sunt și cărți proaste, evident, riscul e cel mult să pierzi timpul. În timp, însă, îți vei da seama care carte răspunde întrebărilor tale. Citiți mult, oameni buni, cititul cărților nu face rău niciodată!Eu recomand colecția de psihologie practică de la Editura Trei, e foarte bună.

Ești și coach, și trainer de creativitate. Cum se antrenează creativitatea?
Îmi place întrebarea asta. Pentru că eu cred că a fi creativ nu e un lux al poeților sau artiștilor ori cineaștilor. Oricine poate fi creativ în sensul dorit de el, în activitatea lui. Doar că, din nou, educația, sistemul școlar, nu te învață să fii creativ. Mai mult, îngroapă orice inițiativă în acest sens. Toți copiii sunt creativi, fac chestii grozave, noi, trăznite. Intră la școală și ies adulți care fac lucrurile numai cum au fost învățați. Creativitatea nu le-a mai fost stimulată, ci aproape îngropată. Problema este că a fi creativ devine un criteriu de supraviețuire azi, când mediul se schimbă rapid și trebuie să te adaptezi. Nu mai poți face lucrurile așa cum ai învățat în școala absolvită acum 15-20 de ani. Pentru că nu se mai aplică, informația învățată atunci e vetustă. Azi, internetul răstoarnă tot: modele de business, comunicare, educație, schimbă radical însăși psihologia consumatorului, îi modifică la nivel neural creierul! Trebuie să citești enorm și să încerci să aplici în feluri noi, creative. Este ceea ce englezii numesc gândire „outside the box“. Nu e simplu deloc, dar nici imposibil. Se poate stimula prin exerciții de creativitate. Gândirea noastră e foarte legată de ceea ce am aflat la școală, în educație, sau în experiențele noastre. Dar e nevoie de mai mult. Nu mai funcționează ce știam să facem. Iar creativitatea nu e doar o chestiune de literatură sau jazz sau pictură. E o facultate umană care se poate aplica (și trebuie aplicată) în orice. Mai ales în business, dacă mă întrebi pe mine!

Foto: Dominic Vîrtosu

Urmăreşte cel mai nou VIDEO încărcat pe unica.ro
Primești pe e-mail cele mai importante articole apărute pe Unica.ro!