De ce partenerii de cuplu seamănă între ei

.
Este un adevăr universal-cunoscut faptul că oamenii care formează un cuplu de o mai mare perioadă de timp ajung să devină ca o singură ființă. E ușor să îi recunoașteți. Se îmbracă asortat, vorbesc mereu cu “noi facem, noi vom merge, noi am auzit că... ”, își completează propozițiile și își continua ideile de așa o manieră încât ajungi să ai senzația că și-au format un limbaj secret, numai al lor. Și, cel mai ciudat lucru… ajung să semene și fizic! Ei bine, potrivit oamenilor de știință, cu cât o relație este mai îndelungată (și vorbim de ani, zeci de ani, nu doar câteva luni de zile) cu atât cei implicați ajung să semene tot mai mult unul cu celălalt.

Mai umblă vorba că, în ciuda faptului că de-a lungul vieții avem relații cu oameni cu care nu avem nimic în comun din punct de vedere fizic, ne punem la casa noastră cu cineva asemănător. Opusurile se atrag și se completează. Dar se pare că acest lucru este valabil doar când vine vorba de personalitate.

Se pare că există 3 motive principale (generalizăm, da) pentru care oamenii ajung, încet-încet, să se metamorfozeze în partenerul de viață. Să le aflăm!

 

  1. Semănau de la bun început

Un lucru des întâlnit în întregul proces al întâlnirilor este faptul că oamenii încearcă să își găsească un partener care să le semene – din punct de vedere al vârstei, educației, al gusturilor vestimentare, muzicale etc. Există și un termen tehnic pentru acest lucru – împerechere asortată – care încearcă să explice de ce oamenii cu un anumit nivel intelectual încearcă să se căsătorească cu o persoană la fel de educată etc. Interesant este faptul că, la un anumit nivel, similaritatea este cumva determinată de… genetică – da, asta include și trăsăturile faciale. Un studiu realizat în 2014 arată clar că majoritatea oamenilor își aleg ca pereche “pe viață” pe viață pe cineva cu ADN similar. Omul are tendința, mai mult sau mai puțin ascunsă, de a-și duce genele mai departe, astfel că cineva care ne seamănă foarte mult ne crește șansele împlinirii acestei dorințe.

  1. Părtașii acelorași experiențe

Regretatul psiholog Robert Zajonc a condus un studiu în 1987 – valabil și în prezent –  care sună astfel: Zajonc și echipa lui au pus cațiva voluntari să facă perechi din fotografii de bărbați și femei, în funcție de similitudinile faciale. Ce credeți? Cele mai frecvente “împerecheri” au fost ale cuplurilor care erau împreună de peste 25 de ani. În urma acestui rezultat, oamenii de știință au ajuns la principala concluzie că o “viață de om” petrecută împreună înseamnă automat nenumărate experiențe comune care își pun amprente aproape identice pe chipurile celor doi parteneri.

  1. Mai des contactul, mai mare asemănarea

Ajungem să imităm/preluăm mai mult sau mai puțin conștient mimica persoanelor pe care le avem cel mai mult în preajmă. Chiar și lucruri precum intonația vocilor prietenilor apropiați, felul în care stau în repaus, pufnesc, chicotesc le împrumutăm. Aceste lucruri sunt – la nivel de subconștient – menite să întărească legătura dintre oameni, să îi facă să se simtă parte integrantă a unui grup. Și clar această tendință este mai puternică atunci când vine vorba de persoana cu care petreci cel mai mult timp din viața ta: soțul sau soția. Știința a demonstrat clar faptul că imitatul consortului pentru o lungă perioadă de timp îți schimbă și remodelează trăsăturile feței.

Eh, un lucru este clar și liniștitor: doar pentru că semănați – din start sau odată cu trecerea timpului – asta nu înseamnă că o să și gândiți identic. Alt studiu arată negru pe alb faptul că oameni căsătoriți de peste 40 de ani au aceleași personalități distincte – fix ca la începutul căsătoriei lor – în ciuda experiențelor de viață trăite împreună. Pfhiu!

 

Urmăreşte cel mai nou VIDEO încărcat pe unica.ro

Citeşte continuarea pe pagina următoare: 1 2

Google News Urmărește-ne pe Google News

Primești pe e-mail cele mai importante articole apărute pe Unica.ro!
Abonează-te la newsletter
buton