Confesiune: cum te dezamăgeşte un bărbat care nu ştie ce vrea

Zodiacul Chinezesc. Ce zodie chinezească ești în funcție de anul nașterii

01.02.2012, 10:18.

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

De ce ne prefacem că ne e bine când nu ne este? De ce nu avem curajul să luăm decizii pentru noi şi să vedem dincolo de ce se impune?
Există dragoste totală sau posesivitatea şi obişnuinţa sunt prea mari ca să-ţi dai seama când relaţia ta de vis nu e tocmai aşa?

Unii dintre noi ţin atât de mult la forma lor de protecţie în cuplu, încât nu-şi dau seama ca nimic nu e ceea ce pare. Şi sunt sigură de asta. De ce se întâmplă aşa? Pentru că nu toţi au curajul să vadă dincolo de obişnuinţa anilor, de ceea ce cred ei că e sigur. Nu au răbdare şi nici curaj să se testeze. Mulţi cred că fericirea în cuplu înseamnă obişnuinţă şi plăcerea unor obiceiuri pe care nu le-au schimbat, de fapt, din teamă. Pentru unii este cheia succesului, probabil sunt mai liniştiţi. Dar nu toţi suntem aşa, din păcate. Sau din fericire…

M-am gândit să privesc prin ochii mei curajoşi o relaţie lungă. Curajoşi, pentru că eu am putut să spun stop unei relaţii lungi când a fost cazul. Altcineva nu a putut. Acel altcineva este bărbatul care mi-a schimbat viziunea despre chimia între doi oameni, despre afecţiunea şi atenţia pe care ar trebui s-o primească o femeie.

Şi tot EL are o relaţie de la 15 ani. Nu este logodit, dar cred că nu mai e mult. În iulie se fac 2 ani de când ne cunoaştem. Acum mi-am dat seama că nici 2 ani nu sunt şi mi se pare că ne ştim de o viaţă. De fapt, aşa simte şi el. Sunt sigură. Dar cu ce folos?

Ce veste! Este însărcinată din nou și radiază de fericire! Nimeni nu se aștepta la o asemenea surpriză din partea ei chiar acum!

Recomandarea zilei

Sunt multe de spus. De când ne-am cunoscut am simţit că n-o să fim doar amici. Doar din câteva cuvinte îşi dădea seama ce stare am. Ne vedeam la câteva zile în zona în care stăteam şi mă privea într-un fel greu de explicat. În ultimele întâlniri înainte să mă mut de acolo mi-a zis nişte lucruri deloc întâmplătoare. Sunt sigură şi acum că nu a minţit. Printre altele, mi-a spus că e o chimie între noi pe care nu şi-o poate explica. La scurt timp a trebuit să plece din ţară o perioadă – îmi spunea în fiecare zi ce face, ne vedeam pe webcam. Un bărbat mulţumit de relaţia lui nu cred că făcea asta, ci se mulţumea cu ce are. El simţea nevoia de mine, de fapt îmi spusese că nu poate să stea fără să ştie ce fac.

Când am luat ultimele lucruri din fosta casa, mă privea ca un copil curios şi dulce. Ceva se petrecea. L-am luat în braţe şi am simţit ce era deja clar pentru amândoi. Într-o noapte în club s-a întâmplat să stea cu ea fix la masa de lângă. Mă privea întruna şi analiza bărbaţii din preajma mea, mă făcea să mă simt dorită. Ea mi-a părut pretenţioasă, dominatoare, genul căreia îi place să i se facă pe plac şi nu m-am înşelat.

Fenomenal! Mirabela Grădinaru a pus în umbră cele mai influente femei ale planetei la Ankara! A creat o adevărată frenezie pe internet cu o apariția sa. Detaliul care a stârnit admirația tuturor!

Recomandarea zilei

Nu ne-am văzut, dar am vorbit zilnic. De fiecare dată când aveam o problemă, mă susţinea şi nu se lăsa până nu mă convingea să zâmbesc. Dacă nu mă credea, mă suna, parcă îl aud “Zâmbim împreună, da? Zâmbeşti acum?”. Pe alocuri, s-au aruncat sfaturi extraordinare, aluzii incitante, remarci dulci. Ne-am întâlnit într-o seară de curând, ne-am plimbat. Deşi oameni în toată firea, la 3 noaptea mâncam îngheţata noastră preferată şi ne priveam de parcă ne-am mânca unul pe celălalt. Când am plecat, l-am luat în braţe şi mi-a părut uşurat şi mulţumit de gestul meu.
Citeşte continuarea în pagina următoareNu a trecut o săptămână şi a venit la mine. Ne-am uitat la un film, apoi au fost zeci de minute in care ne-am privit doar în timp ce mă mângâia şi, în sfârşit, a făcut ce ştiu că vroia să facă de mult: m-a sărutat, de mai multe ori, îl simţeam cât de transpus e. Iar pe mine a tremurat fiecare cm de piele. A fost de ajuns o singură noapte ca să mă facă să mă simt cum nu au reuşit cei dinaintea lui. A fost confirmarea de care era nevoie ca să înţeleg că am ştiut ce fac când am încheiat relaţia lungă cu ceva ani în urmă. Este dovada că nimic nu e ceea ce pare, că trebuie să ai curajul să vezi dincolo de ceea ce crezi că e siguranţa ta afectivă, pentru că, într-o relaţie lungă te obişnuieşti cu cel de lângă tine încât începi să crezi că e singura persoană potrivită.
Şi nu e aşa. El e dovada pentru mine. Eu sunt dovada pentru el. Altfel nu îşi are rostul tot ce a fost real sau replici care mi-au rămas în minte: “De mult nu am mai simţit ceva atât de intens”, “Sunt norocos că te am”, “Nu ştiu cum ai atâta răbdare cu mine”, “Nu vreau să-ţi fac rău”, “Nu mi s-a părut niciodată atât de incitant să mă joc cu mâna unei femei”, “A fost la fel de intens şi pentru tine”.
După o foarte scurtă perioadă fără ea, a ales să se întoarcă. DAR, când ajungi să faci declaraţii cum am auzit de la el, când săruţi şi spui că de mult nu ai mai simţit aşa ceva, eu cred că e clar că îţi trebuie altceva şi nu mai este de ajuns ce ai în momentul respectiv. Ştiu că se simte legat, vinovat, dator s-o protejeze, are senzaţia că fără ea nu se poate. Mă întreb dacă cuplurile astea ajung să cunoască vreodată intensitatea, mirajul şi fericirea acelea speciale, la maturitate, şi nu cele din adolescenţă sau cele care vin din obişnuinţă, din teama că “fără el/ea nu pot”.
Între timp, ea m-a sunat şi n-a făcut altceva decât să-mi dea impresia deloc a unei femei care suferă, ci a unei femei care vrea să se impună, să se răzbune, să marcheze teritoriul. Am fost şi eu înşelată. Femeia înşelată suferă în tăcere şi cel mult, îşi rezolvă problema cu iubitul ei. În niciun caz n-o sună pe cealaltă ca să bată apropouri, să ameninţe, sa povestească vrute şi nevrute. De fapt, mi-a si spus “ce îl aşteaptă” de acum încolo. Să o aud cum vorbeşte şi ce gândeşte a fost confirmarea a ceva ce doar intuiam – de ce universul lui nu poate fi altul, de ce sentimentul de vinovăţie l-a apăsat mai tare decât trebuia. Pacat.
Dacă în nici 2 ani a ajuns să simtă ceva intens cu mine, ce îl face să creadă că e degeaba? Că e întâmplător şi că nu se poate altfel? Ştiu că umblu prin mintea lui, ştiu că tot ce am avut nu poate fi şters. Confortul şi mulţumirea pe care le avea cu ea putea să le găsească şi cu mine, poate chiar într-o formă care l-ar fi uimit. Dar farmecul trăirilor şi discuţiilor noastre n-o să le găsească niciodată cu ea. Şi nici prietenia noastră la care este obligat să renunţe.
Aşadar, am trăit, cu intensitate şi speranţă pe alocuri, exact riscul şi dezamăgirea pe care ţi le aduce bărbatul care nu ştie ce vrea, care nu are curajul să iasă din tipare.
Tu ce părere ai?
Foto: Shutterstock

Urmăreşte cel mai nou VIDEO încărcat pe unica.ro