Cand terapeutii rateaza

De Iulia pe

Daca in America este absolut normal sa mergi la un psiholog, noi privim terapeutul cu multa circumspectie. Insa, dorinta de a intelege complexitatea mintii noastre, este mai mare.
Intreaba-ti prietenele si vei vedea ca multe vor spune ca-si doresc sa studieze psihologia. Chiar daca nevoia de autocunoastere nu este atat de puternica incat sa te aduca la un terapeut, la un moment da, cedezi ispitei si consulti literatura de specialitate. Dar de multe renunti descurajata cand te lovesti de un limbaj mult prea sofisticat, accesibil numai specialistilor.

Nu acelasi lucru pot sa-l spun si despre cartea „Cand terapeutii rateaza”. In prima faza, titlul mi-a atras atentia. Foarte rar avem curajul sa ne recunoastem greselile fata de noi insine, fata de apropiati, daramite fata de intreaga lume! Subiectul era destul de neobisnuit si promitator: terapeutii americani celebri povesteau, intr-un limbaj  surprinzator de accesibil, cele mai bizare cazuri din cariera lor.

Lectura ca terapie


Sa fii psiholog mi se parea un avantaj enorm, inainte sa citesc cartea. Nu te puteai insela niciodata in relatiile cu ceilalti, ba chiar ii puteai manipula daca le intelegeai emotiile si le anticipai gandurile. Asta era una dintre capcanele in care cadeam mereu: sa pun oamenii care imi plac pe un piedestal al perfectiunii absolute, sa nu le dau voie sa greseasca sau sa se comporte diferit de asteptarile mele. Bineinteles, sufeream ingrozitor cand, inevitabil, persoana idolatrizata, prieten sau un iubit, ma dezamagea. Aveam sentimentul frustrant al unei investii prost plasate. 

„Cand terapeutii rateaza”mi-a schimbat complet perceptia despre relatii. Cartea a fost o oglinda, o intalnire cu mine insami. Reactiile, greselile facute de protagonistii cartii, psihologi sau pacienti, le avusesem si eu candva. Chiar cu experienta si studii, nici macar psihologii nu sunt scutiti de greselile de interpretare, erori de strategie. Chiar si acesti experti in sufletul uman se pot lasa manipulati de sentimente.

Prietenii nu sunt terapeuti


Psihologul Jon Carlson avea o tanara pacienta care dorea sa-si paraseasca sotul. In fiecare saptamana, ea ii relata doctorului certurile conjugale. Povestea se intampla in anii 80′, intr-o comunitate mica din America. Femeia fusese trimisa la psiholog de catre preot. Cum tanara isi cauta de lucru, lui Carlson nu i s-a parut o idee rea sa o angajeze la cabinetul sau si, in acelasi timp, sa continue terapia. Consecintele nu au intarziat sa apara. Doctorul a fost acuzat de sotul pacientei ca a devenit amantul ei. Femeia avea o aventura, dar nu cu psihologul, ci cu preotul. Nu este o parodie ci un caz real de „ratare” terapeutica.

Citind aceasta poveste mi-am dat seama de cate ori, la job, treceam peste barierele profesionale si imi transformam colegii in terapeuti. Adesea, conversatiile deveneau un monolog chinuitor si inutil. Ignoram ca, spre deosebire de un profesionist, parerile apropiatilor  nu vor fi niciodata suficient de consecvente si obiective. Ca sa nu mai vorbim de situatia in care informatiile ajungeau pe mana cui nu trebuie, ca si in cazul terapeutului, aflat la un pas de a-si pierde licenta din pricina barfelor.

Urmăreşte cel mai nou VIDEO încărcat pe unica.ro

Citeşte continuarea pe pagina următoare: 1 2

Câți bani câștigă Delia pe o oră de cântat

Câți bani câștigă Delia pe o oră de cântat