Între Yin și Yang – Coada soacrei

De Andrei Spirtaru pe
Prima întrebare pe care le-o pun tuturor celor care îmi împărtășesc problemele lor de cuplu este Locuiți cu părinții? Și în cazul unui răspuns afirmativ cel puțin jumătate din fondul problemei s-a clarificat pe loc.

Traiul alături de părinții lui sau ai ei are și el o anumită doză de farmec. În primul rând te găsești cumva în poziția musafirului invitat la masă și beneficiezi de avantajele statutului respectiv. Excluzând cazurile ciudate din punctul meu de vedere în care între copil și părinți nu există o relație prea bună, jumătatea adusă de acesta în sânul familiei este un motiv de bucurie. Fără doar și poate că există divergențe de opinii între acestia, dar momentan sunt doar mici discuții în contradictoriu cauzate de conflictul între generații.

Odată cu trecerea primei luni de conviețuire, lucrurile încep să se schimbe. Părinții în cauză așteaptă ceva mai mult de la noul venit, poate să le aloce și lor suficient din timpul său pentru conversații, ajutor în gospodărie și de ce nu chiar ajutor financiar.

Statisticile arată că părinții fetelor sunt mult mai deschiși și mai puțin insistenți cu aceste aspecte, poate datorită vechilor concepții legate de măritiș. În schimb părinții băieților și cu predilecție mama acestuia vor fi mult mai stricți. Viitoarea noră va fi supusă unui test zilnic de răbdare și adaptabilitate. Toate aceste lucruri puteau fi acceptate cu ușurință în societatea din prima jumătate a secolului trecut, dar acum intră în contradicție flagrantă cu concepțiile de viață ale noii generații.

Pentru a evita escaladarea situațiilor conflictuale, tânărul cuplu se retrage în marea parte a timpului petrecut acasă în camera lor, ignorând apelurile din ce în ce mai insistente ale părinților de a participa la o viață comună cu ei.

Din a treia lună de trai comun, de cele mai multe ori situația scapă de sub control. Sintagmele drăgăstoase folosite în discuțiile cu prietenii sau vecinii de către părinți în genul „viitoarea mea noră” sau „ce fată bună a găsit băiatul meu” se transformă peste noapte în „cutra aia”, „stă toată ziua cu fundul în pat” sau „de unde o fi găsit-o pe destrăbălata asta”.

Apariția împunsăturilor prea puțin amicale duc la certuri între cei doi tineri, între copil și părinți, ba chiar între aceștia din urmă. Din acest punct soluția este una singură – mutarea celor doi în altă parte. Și o garsonieră cu chirie la periferia orașului este mai bună decât un palat în care are loc un adevărat război de culise.

Din păcate de multe ori, din lipsuri materiale sau din constrângeri emoționale, cuplul tânăr cedează, acceptând regulile jocului impuse de cei în vârstă. Rezultatul va consta într-o serie de șantaje emoționale care pe termen lung vor eroda relația acestora și mai mult decât atât va reprezenta un tipar comportamental pe care cei doi îl vor repeta în raport cu viitorii lor copii.

Familia românească este încă închistată într-o mentalitate conservatoare ce are desigur avantaje și dezavantaje. Ce ar trebui să poată face însă orice părinți este de a-și lăsa copii ajunși tineri adulți să își trăiască propriile experiențe emoționale într-un spațiu nou, așa cum sunt și relațiile de cuplu în care aceștia intră cu încredere.

Când nu scrie ficțiune urbană, Andre Spirtaru predă cursuri despre cum să scrii un roman sau oferă consultații de coaching relațional. Îi puteți citi textele pe unica.ro săptămânal și îl puteți găsi și pe www.andreispirtaru.ro sau Instagram @andrei.spirtaru.

Urmăreşte cel mai nou VIDEO încărcat pe unica.ro