Femeile din zilele noastre şi cozonacii de altădată

De Alin Ionescu pe

Anul ăsta, ca în toţi anii recenţi, am primit cozonaci împachetaţi frumos, în ambalaje cu design apetisant. Toate aceste minuni ale industriei alimentare…
… se prezintă însă sub semnul tradiţionalului, al copilăriei, al nostalgiilor culinare. Publicitatea aferentă le laudă ba că sînt „ca la mama acasă”, ba că-s cu rahat şi nucă cum făcea bunica, ba că au gustul de cuptor rural.

Fireşte că toţi aceşti cozonaci, foarte buni la gust dealtfel, n-au realmente vreo legătură nici cu maică-mea, cu atît mai puţin cu bunică-mea, Dumnezeu s-o ierte! Şi nici cu copilăria mea. Sînt nişte cozonaci de serie mare, făcuţi într-o fabrică de cozonaci, de nişte utilaje de făcut cozonaci şi copţi cîte o mie odată în cuptoare cît Casa Poporului. Mai mult, din motive de igienă şi control sanitar, n-au fost atinse niciodată de o mînă de femeie.

Lovit visceral în măduvă nostalgiei de toată reclama asta abundentă, care mi-a sensibilizat papilele cu tema tradiţiei şi a aromelor din trecut, am îndrăznit s-o întreb pe prietena mea dacă vrea să facă cozonaci anul ăsta. S-a uita la mine cu nişte ochi mari cât stelele. Eu am plusat şi i-am spus că, dacă vrea, pot s-o ajut la frământat. S-a prins de gluma mea amară, şi-a revenit din mirare şi a înţeles, odată cu mine, că mireasma cozonacilor copilăriei e apusă definitiv. Nici măcar maică-mea nu mai face cozonaci în cază.

Cozonacii copilăriei nu pot fi reînviaţi de vreo fabrică sau de vreun slogan publicitar

Cozonacii aceia unşi cu şomoiogul de tifon îmbibat în ou bătut, înainte de a fi băgaţi la cuptor, sînt istorie culinară ireversibilă. Coca aromată, frămîntată de mîinile crăpate ale mămăicilor noastre în copăi de lemn micuţe, lăsaţi apoi la dospit pe sobă, acoperiţi cu ştergare de sub care răzbăteau miresme de coajă de lămîie rasă, ei bine, coca aceea e nostaligie pură, imposibil de reîntrupat.

Cozonacii copilăriei noastre, ai celor născuţi şi crescuţi pe vremea cînd încă femeile mai frămîntau aluaturi în casă, sunt doar nişte cadavre de arome străvechi fosilizate în adîncul creierelor noastre, la suprafaţa cărora e o mlaştină zilnică de deadline-uri şi task-uri.

Cozonacii aceia nu mai pot fi reînviaţi nicicum de vreo fabrică, de vreo reclamă sau de vreun slogan. E trist, dar aceasta e situaţia. Aşa că, dragi doamne şi domniţe, vin şi eu cu o propunere, poate o să vă relaxeze. Crăciunul ăsta ar putea fi o oportunitate să băgaţi nişte cozonaci la cuptor! Folosiţi-o! Sper să vă iasă pufoşi!

Aveţi grijă: făina, modul de frămîntare şi timpul de dospire sunt esenţiale! Şi, atenţie, nu căutaţi reţete pe net, sunaţi-vă mamele! Poate o să vă iasă o porcărie, dar măcar va mirosi a cozonac în casă, ceea ce e chiar o mare şmecherie.

Succes şi Crăciun fericit!

Urmăreşte cel mai nou VIDEO încărcat pe unica.ro

EXCLUSIV. Noi începuturi pentru Anna Lesko. Artista își renovează complet casa. VIDEO

EXCLUSIV. Noi începuturi pentru Anna Lesko. Artista își renovează complet casa. VIDEO