Simona Tache, în căutarea Xanax-ului natural

De Revista Unica, pe

Cartea pe care Simona Tache a lansat-o împreună cu Mihai Radu, de la Cațavencii, Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut, a ajuns la 8500 de exemplare vândute în doar două luni de la lansare și se află pe primul loc în vânzările de la Cărturești. Dar acesta este doar începutul.
Află din revista Unica de martie ce cărți își dorește să mai scrie, ce satisfacții îi aduce blogul ei (simonatache.ro) și ce i-ar plăcea să schimbe cel mai mult la ea, dacă ar avea puteri magice.

Există oameni sau cărți care te-au influențat în felul în care scrii?
Cu siguranță există, căci suntem cu toții roade ale iubirii dintre felul în care ne-a făcut Mama Natură și experiențele noastre, inclusiv cele culturale, dar nu mi-am propus niciodată să scriu ca X sau ca Y.

De ce te-ai oprit la acest stil, (auto)ironic și plin de umor?

Nu am experimentat mai multe, după care m-am oprit la ăsta. Am scris așa din capul locului, pentru că asta mă reprezintă, așa sunt.

Care este cel mai fidel cititor al tău?
Haha… Păi, ia să aflăm împreună. Dacă este „cel mai fidel”, cu siguranță tocmai citește și aceste rânduri și o să ne trimită un e-mail, în urma căruia va intra în posesia premiului de 1 milion de euro, pentru fidelitate.

Cu cine ți-ai dori să faci interviul vieții?
Hm… Stai așa să mă gândesc. Uite, cu Steven Hawking. Despre viața lui, nu despre univers, îți dai seama. Despre femei… A declarat deja că sunt un mister și nu le înțelege, deși a avut două neveste.

Ce ți-ar plăcea să schimbi în lume cu blogul tău?
În lume nimic, adică nu mi-am propus să salvez balenele și nici pe concurentele la Miss de obsesia salvării balenelor, dar mi-ar plăcea să schimb câte ceva la noi în țară. Lucruri mici. De exemplu – atenție, o să urmeze ceva complet neglossy! – am dus, la un moment dat, o cruciadă împotriva răhățeilor de cățel de pe trotuare. Nu doar că am scris cu insistență, inclusiv scrisori hazlii către numiții răhăței, dar am și acționat „om la om”, oprind pur și simplu pe stradă stăpânii de câine și întrebându-i de ce nu adună într-o punguță ce a produs animalul iubit. Am primit răspunsuri halucinante, de genul „Ăăăă, nu m-am gândit că o să facă, tocmai făcuse acasă, înainte să plecăm”, dar și reacții normale, de scuze, urmate imediat de fapte.

Care este lucrul la care te pricepi mai bine decât toți oamenii pe care-i cunoști?

Decât toți-toți oamenii pe care-i cunosc? Păi, cunosc foarte-foarte mulți oameni, care se pricep foarte bine la multe lucruri. Ca să fiu sigură că răspund fără greș, o să-ți zic că… nu știu… sunt cea mai bună la călcat bobocei în picioare. Serios. Când eram mică, a pus bunică-mea în pat un lighean plin cu bobocei proaspeți de gâscă, acoperiți cu un prosop. M-am suit cu picioarele în el din greșeală. Aproape sigur nu mai cunosc pe nimeni care să fi făcut asta la fel de bine.

Ce te motivează să mergi înainte?
Înainte unde? De la o vreme nu mă mai gândesc deloc la viitor, mă concentrez pe prezent. E reconfortant, face bine la cap, recomand genul ăsta de atitudine.

Care este cea mai mare minciună pe care ai spus-o vreodată?
Nu pot să ți-o spun, îți dai seama. Dar mint doar puțin mai bine decât un copil de 3 ani, care, cu vaza spartă la picioare, îți spune că n-a spart-o el. Așa că evit la maximum și mă și înfurii când mint alții.

În ce privință crezi că ești mai puțin înțeleasă?
Sunt extravertă, deci nu foarte greu de înțeles. Trebuie doar să vrei.   

Dacă ai putea încerca orice alt job, pentru o zi, care ar fi acela?
Am încercat așa, până acum: profesoară de română, în facultate, unde am și ținut o lecție deschisă brici, de am luat 10 cu felicitări la Pedagogie, asistentă medicală, PR-ist, Marketing Manager, jurnalist, realizator de radio, scenarist. Ca reporter la Academia Caţavencu, am mai experimentat „meseriile” de cerșetor, ajutor de ospătar și muncitor în construcții, iar, cu ocazia diverselor ședințe foto, am făcut-o pe fotomodelul. Ah, și actriță am fost. Am jucat Mamița din „Domnul Goe” – în clasa a III-a, Margareta Aldea din „Gaițele” – în liceu și Salomeea, din „Salomeea” lui Oscar Wilde – în facultate. Mă rog, unele „spectacole” nu au fost duse la capăt. Și am mai jucat și în „Bubico”, tot în clasele mici. Eram doamna cu cățelul, în timp ce o colegă era domnul care-l urăște pe Bubico, iar un coleg interpreta, amărâtul, rolul câinelui. Adică stătea după un paravan și făcea „Ham, ham”. Așa… Deci ce meserie aș mai încerca? Make-up artist, ca să învăț să mă machiez.

Despre ce îți place cel mai mult să scrii la laptopul argintiu?
Despre lucrurile simple și de râs, cum ar zice Mihaela Rădulescu. Caut mereu râsul, acest Xanax natural. Viața e plină de umor și îmi place să arăt tot timpul asta, pentru că nu văd altă metodă de a o face mai ușor de trăit.

Care este cel mai interesant om pe care l-ai cunoscut până acum?

După mine, oamenii se împart în două categorii: unii plați și lipsiți de orice expresivitate, care ar putea să funcționeze pe post de somnifere și chiar să facă bani din a le readuce odihna insomniacilor, alții foarte expresivi și interesanți, care sunt deja personaje, pe care poți să le iei și să le bagi oricând într-un sitcom, un lung-metraj, o povestire, un roman. Mă atrage, evident, categoria a doua și o întâlnesc suficient de des încât să nu mă sinucid de plictiseală. Dar nu am o colecție de nume.

De Andreea Cipcă
Foto: Andreea Goia

Urmăreşte cel mai nou VIDEO încărcat pe unica.ro