Avea păr mov și multe piercinguri. Ce a făcut m-a învațat să nu judec oamenii după aparențe

De Adina Radu, pe

Primul job al unui student i-a marcat viața, a cunoscut o groază de persoane și a învățat valoarea banului. Aceasta a povestit o întâmplare care l-a făcut să privească cu alți ochi persoanele din jurul său.

“Era o zi caniculară de vară. Tura mea de abia începuse când pe ușa cafenelei în care lucram a intrat o puștoaica la vreo 14 ani. Șeful meu s-a uitat urât la ea, avea păr mov electric, multe piercinguri în urechi, nas și sprâncene. Purta o vestă de piele neagră și blugi rupți. Fata avea o mutră ce te băga în sperieți.

Am zis poezia pe care trebuia să o spun:

– Bună ziua, bine ați venit în cafeneaua noastră. Cu ce vă servesc?

Fata mi-a răspuns repede:

– 5 cafele mari și 10 sandvișuri cu cașcaval și șuncă.

– Altceva?

– Nimic. Mersi.

– 52 lei.

A scos o bancnotă de 100 de lei. Eu, suspicios am verificat bacnota să nu fie falsă, am întors-o și pe față și pe dos. Era ok. Am pregătit sandvișurile, le-am băgat într-o pungă și i le-am întins. I-am spus ca în 2 minute este gata și cafeaua și i-am dat restul.

Toată cafeneaua se holba la ea. Ea a simțit asta și s-a întors. I-am adus cafelele și ea m-a întrebat de borcanul de pe tejghea cu bacșișuri.

– Toate bacșișurile ajung la voi, nu? Voi mergeți la facultate.

– Da, eu merg la Politehnică și am câțiva colegi la Universitate.

– Bravo!

O văd că scoate restul pe care i l-am dat mai devreme și alte câteva bancnote de 10 lei și le îndeasă în borcanul de pe tejghea. Mă salută și iese din cafenea. Am rămas mască. Am înghețat. Am luat banii și am alergat după ea. Am prins-o la colț de stradă, împărțea sandvișurile și cafeaua unor cerșetori.

– Hei, fii drăguță!

– Am uitat ceva?

– Nu, dar ai lăsat un bacșis de aproape 100 de lei.”

– Tata e bogat, îmi permit. Simt că pot face ceva util cu banii dacă văd cui îi dau. Dacă i-aș fi donat unei organizații de caritate, nu aș fi văzut la cine ajung banii. În fiecare vineri strâng cerșetorii de pe strada asta și le cumpăr câte ceva de mâncare. Chiar dacă sunt tânără pot ajuta și pot schimba viața cuiva. În timpul liber sunt voluntar la un azil de bătrâni, sunt ajutor de bucătar.

O văd că pleacă, lăsându-mă cu banii în mână. Mi-a lăsat un zâmbet pe buze și o lecție frumoasă: aparențele înșală”

Sursa foto: 123rf

Urmăreşte cel mai nou VIDEO încărcat pe unica.ro
Primești pe e-mail cele mai importante articole apărute pe Unica.ro!