„De-acolo a pornit totul pentru mine şi tot acolo, probabil, îmi voi îndrepta paşii când voi fi suficient de înţeleaptă să opresc lupta cu încercările vieţii.
Acolo, în locurile …
„De-acolo a pornit totul pentru mine şi tot acolo, probabil, îmi voi îndrepta paşii când voi fi suficient de înţeleaptă să opresc lupta cu încercările vieţii.
Acolo, în locurile copilăriei mele, pare-se că timpul nu are nimic de spus în războiul cu locurile, cu obiceiurile, cu soarele paşnic, cu apele curgătoare ce-şi spun poveştile cu de-amănuntul, an de an, pentru cei ce vor şi sunt demni să le audă.
Acolo, între câteva dealuri, internetul şi globalizarea sunt science-fiction.
Acolo nu există nici cea mai mică urmă de oraş trendy, de cluburi house, de fiţe, de alergatură în căutarea fericirii.Â
Acolo gaseşti doar liniştea, gândurile tale, auto-cunoaşterea, realitatea lumii şi a cerului. Viaţa te lasă să gândeşti simplu, să cauţi răspunsuri, să evoluezi, fără să-ţi ocupi mintea cu lucrurile superficiale pe care majoritatea oamenilor le preţuiesc azi.
Acolo, singura legatură cu secolul XXI se face uneori, dupa-amiaza târziu, când „un avion zgârie cerul…” (expresia aparţine unui copil de 4 ani).
Pe unde am fost în Maramureţ, am priceput de ce omul face locul, am văzut că oamenii sunt pozitivi, deschişi, senini ca cerul ce-i veghează.
Şi, întorcându-mă la vremurile copilăriei, îmi vin în minte câteva cuvinte din bătrâni: „lasă lumea după ea / că pe toti ne-a mângaia”.
În „Pietrosul” Rodnei am fost când eram copil , cred că aveam 13 ani şi învăţătorul meu, Avram Martin, ne-a dus în excursie să ne înveţe frumuseţea traiului simplu. Apoi a urmat excursia de pe Valea Vaserului, când am înţeles de ce e important să iei sticlele de plastic cu tine în bagajul de întoarcere şi să îngropi orice alte gunoaie biodegradabile. „Nu vrem să facem nimic din ce ar putea să modifice, în vreun fel, mediul sălbatic al pădurii”, ne spunea Domnul Avram; şi noi ne conformam.
La Firiza am fost prima oară cu părinţii, pe la 6 ani, şi am auzit că sunt tot felul de peşti imenşi pe fundul, neatins încă, al lacului şi că ar avea cine ştie ce legatură cu Marea Neagră. ( desigur, legende între copii). Locul este atât de frumos încât merită o drumeţie cu bicicleta până sus, sunt doar zece km din Baia Mare .
În munţii Gutâi se află rezervaţia naturală „Creasta Cocoşului”, acolo unde, în perioada în care „mă aprinsesem” după drumeţiile montane şi alpinism, îmi făceam micile exerciţii în cadrul clubului „Ecosport”, în perioada liceului.
Mergeam aproape week-end de week-end şi ne bucuram atât de formele ciudate ale locului, de căţărările noastre, cât şi de drumul până acolo, de relieful special, de florile rare, protejate de lege. E extraordinar acolo!
La Borşa sau la Mogoşa am fost la ski de atâtea ori că nici nu mai ştiu să vă spun1 Şi asta în primul rând pentru că pârtiile sunt foarte lungi şi nu se stă la coadă deloc! Iar vara, locurile astea două sunt minunate, liniştite, calde . Ospitalitatea oamenilor este covârşitoare.
Şi să vă spun un secret: alegeţi câte o pensiune mică, un loc simplu , la ţărani, unde puteţi să gustaţi roşii adevărate cu miros de soare, brânză proaspată de oaie, laptele nefiert, de vacă, şi să vă bucuraţi de toate bunătăţile pe care gospodina casei ştie să le facă pentru voi. Ar fi păcat să alegeţi un hotel rece şi distant.
Maramureş este un loc al dragostei de oameni, al iubirii pentru ce ţi-a dat Dumnezeu, al dăruirii, al veseliei.
Oamenii din Maramureş ştiu să facă haz de necaz. Şi asta nu oricum.
Sunt convinsă că stiţi de Cimitirul Vesel de la Săpânţa, al cărui inedit işi are originea în cultura veche a dacilor, pentru care trecerea în nefiinţă a cuiva drag era motiv de bucurie, pentru că se ştia că mortul trece într-o alta viaţă, mai bună.
Vă reamintesc că pe crucile oamenilor sunt scrise , pe un ton vesel, ironic, frânturi din viaţa lor, felul în care au murit, ba chiar şi câteva dintre viciile celui ce şi-a găsit odihna acolo. Te cuprinde, aşa , un amestec de sentimente contradictorii pe care nu le vei uita vreodată şi nu le vei mai simţi decât dacă te întorci acolo.
Sunt multe locuri minunate de vizitat , chiar şş la o aruncatură de băţ de casa bunicilor mei – la Remetea Chioarului , unde se afla biserica „Sfinţii Arhangheli”, construită în secolul al XVIII-lea , sau ruinele cetăţii Chioar , sau poate Cheile Lăpuşului unde, deseori, se face rafting.
Sper din suflet că aceia dintre voi care vor merge în vizită, să aibă grijă să lase locul aşa cum l-au găsit, să nu încerce să îl schimbe şi mai ales să nu lase semne ale trecerii lor, în special din acelea care nu sunt biodegradabile.”
Paula Seling