În timp ce personajul de bancuri Dorel face ”carieră”, devenind eroul comic al românilor, un alt Dorel a renunţat la celebritate şi s-a retras departe de spectacole, de admiratori şi, în general, de lumea dezlănţuită. Marele actor Dorel Vişan, unul dintre cei pe care-i numim, când vorbim despre teatru şi cinematografie, ”monştri sacri”, s-a retras la ţară, unde-şi lucrează pământul, îşi îngrijeşte via şi are stupi. Se gospodăreşte singur şi bine face, căci dacă ar trebui să trăiască din pensia asigurată de stat, n-ar duce-o prea bine.
Libertatea: V-aţi retras lângă Cluj, la ţară, cum se spune, în localitatea natală Tăuşeni. Dar mai jucaţi?
Dorel Vişan: Ce să joc? Nu mai am spectacole, nu mai joc considerabil. Dar am nişte recitaluri… Uite, zilele trecute am avut, la Craiova, un recital Adrian Păunescu, la Zilele Păunescu, festival organizat de familia poetului. Altfel, nu mai joc în spectacole. Consider că filmul şi teatrul românesc s-au înfundat, au ajuns într-o fundătură. Şi asta nu din cauza artiştilor, ci a Ministerului Culturii, a oamenilor, căci pe nimeni nu mai interesează cultura şi educaţia.
Atunci, din ce trăiţi?
Trăiesc din ciupeli, cum se spune. Trăiesc dintr-un fel de pensie, plus o indemnizaţie de merit pentru cariera mea, din lucrări şi din acele recitaluri pomenite mai devreme.
Aveţi o pensie mare? Ce vă permiteţi din ea?
Da, am o pensie „foaaaaarte mare”. Atât de mare, că îmi permit să-mi iau un bilet de avion dus-întors pe ruta Bucureşti-Cluj, care costă 280 de euro…
Citeste mai mult pe Libertatea.ro