Sănătate: Obsesiile părinţilor vizavi de copiii lor

De Revista Unica pe

Nu pune mâna murdară pe faţă, nu alerga pe stradă, nu mânca de pe jos, nu te agita, nu te apropia de câini – câţi părinţi, atâtea interdicţii. Dintre ele unele sunt fondate, altele nu. Care e cum?
Siguranţa este o temă de bază atunci când vine vorba de creşterea şi educaţia copiilor. Face parte din preocupările pe care orice părinte ar trebui să le aibă. Sigur că, între neglijenţa absolută şi supraprotecţie, există multe nuanţe. Dar, pentru că nu atingem patologicul în acest articol, să vorbim despre temerile mai des întâlnite ale părinţilor cu privire la siguranţa copiilor şi să vedem care dintre ele sunt fondate şi care nu.

1. Teama de microbi. Copiii sunt expuşi microbilor nu numai afară, la joacă, ci şi în mediul de acasă. Mai ales când sunt mici, copiii descoperă universul fascinant al podelelor, covoarelor; pentru ei sunt lumi în-
tregi acolo; în realitate, aceste suprafeţe sunt pline de microbi, acarieni şi particule de praf care pot să cauzeze alergii, iritaţii ale pielii sau chiar unele forme de infecţii.
Aşadar, teama de microbii din casă este fondată. Vestea bună e că această teamă poate fi spulberată printr-o curăţenie periodică, din arsenalul căreia nu trebuie să lipsească un detergent dezinfectant şi, mai
ales deprinderea timpurie a celor mici în folosirea săpunului dezinfectant (în casă) şi a gelurilor antibacteriene (la locurile de joacă).

2. Teama de lovituri, căzături. Interdicţii de genul: „nu alerga“, „nu te grăbi“, „joacă-te frumos“ sunt de obicei restricţii care arată temerile părinţilor. Copiii sunt (cel puţin între 3 şi 5 ani) într-o perioadă de agitaţie fizică mare. Totuşi, ei n-au un control motric prea bun, aşa că, inevitabil, mai cad, se mai lovesc. Dar încercarea de a evita acest lucru este exagerată şi nefondată. Un copil trebuie supravegheat pentru siguranţa lui, dar nu e cazul să-i îngrădeşti dezvoltarea.

3. Teama de îmbolnăvire prin contactul cu alţi copii. Aici intră atât bolile specifice copilăriei (rubeolă, rujeolă, oreion ş.a.), cât şi cele cu potenţial contagios mare (virozele respiratorii). Din nou, o teamă fondată parţial. Pentru că, odată cu intrarea în colectivitate (grădiniţă), copilul devine expus la un mediu nou, mult mai eterogen şi mult mai „riscant“. Pe de altă parte, e firesc să îşi dezvolte imunitatea şi e chiar preferabil să facă unele boli la vârstă mică, şi nu mai târziu, când pot să apară forme mai grave.

4. Teama de câini. Este cauzată de credinţa că orice câine poate să aibă un comportament imprevizibil. Tendinţa obişnuită a unui copil este de a se duce către animale, de a interacţiona cu ele. Preocuparea
pentru siguranţa copilului vine din nesiguranţa părinţilor, de fapt. Oricum, dacă ţie îţi e frică de câini, cel mai probabil vei transmite starea de anxietate personală şi către copil, mai ales dacă insişti asupra acestui aspect. În afară de câinii care suferă de turbare (extrem de rari în mediul urban, şi pe care ar trebui să-i poţi identifica uşor prin comportament), nu ar trebui să interzici celui mic să mângâie un câine, decât dacă vezi că e agresiv. Bineînţeles, vei avea grijă să-l protejezi de microbi după aceea cu ajutorul unui gel dezinfectant sau spălân-du-l pe mâini. Verdict? Temere nefondată.

Urmăreşte cel mai nou VIDEO încărcat pe unica.ro

EXCLUSIV. Noi începuturi pentru Anna Lesko. Artista își renovează complet casa. VIDEO

EXCLUSIV. Noi începuturi pentru Anna Lesko. Artista își renovează complet casa. VIDEO