Ieri ai citit confesiunea unei femei care şi-a scăpat fratele de heroină, care este tratamentul clasic al toxicomaniei şi cum ajunge obiect al traficului un medicament menit...... să ajute dependenţii de droguri. Citeşte aici prima parte a articolului. Astăzi poţi afla ce tratamente alternative există, de ce avem prejudecăţi faţă de toxicomani, cât costă drogurile şi care sunt pedepsele pentru cei implicaţi în acest fenomen. Dependenţa se poate vindeca în câteva oreÎn locul terapiei de substituţie, FORAD propune un alt tratament, despre care Cristian Ene, preşedintele fundaţiei, spune că ar fi mai eficient şi mai uşor pentru toxicomani. Este vorba de Reglarea Neurologică Accelerată (ANR). Metoda "realizează curăţarea eficientă a receptorilor , reducând sevrajul la câteva ore, în loc de zile, în timp ce pacientul este inconştient (sub anestezie general uşoară)" spune Cristian Ene. Practic, toxicomanul este anesteziat timp de câteva ore, timp în care i se administrează tratamentul. Rămâne în spital încă 12-14 ore, iar la o zi sau două este un om "perfect normal". Pentru a preveni recăderile, i se administrează, în următoarele luni, un tratament de menţinere, de obicei cu naltrexonă, şi se întâlneşte, periodic, cu psihologul FORAD, pentru consiliere. ANR a fost dezvoltată de dr. Waismann, din Israel, care a tratat până acum 12.000 de toxicomani. Andre Waismann a fost primul care a realizat, acum 15 ani, o dezintoxicare ultra-rapidă, iar, în timp, şi-a dezvoltat tehnica până când a ajuns la Reglarea Neurologică Accelerată, o terapie care inversează sevrajul şi dorinţa. "ANR tratează dependenţa de opiacee la nivelul receptorilor, blocând receptorii opioizi şi precipitând sindromul sevrajului, în timp ce îl controlăm", spune medicul israelian. Metoda este avizată de Ministerul Sănătăţii şi de Colegiul Medicilor. Tratamentul se face, în prezent, la spitalul Floreasca, sub supravegherea dr. Radu Macovei. Din februarie 2009 şi până acum au fost trataţi 50 de toxicomani, rata de recădere fiind de 20%. Terapia costă 5200 de euro, preţ pe care îl suportă pacientul. Dacă e mult sau puţin, hotărăşte fiecare, însă Cristian Ene ne-a spus că un toxicoman ar cheltui aceşti bani pe droguri, în numai trei luni.Dacă acest tratament este atât de eficient şi lipsit de pericole, de ce nu este folosit şi în centrele antidrog "de stat", unde ar putea fi gratuit? Directorul FORAD ne-a spus că a discutat de mai multe ori cu autorităţile, însă fără succes. El crede că folosirea la scara largă a unui asemenea tratament ar strica "afacerile" celor care se ocupă cu traficul de metadonă. Un alt tratament controversatPe de altă parte, dr. Dan Ursu, de la CAIA Pantelimon consideră că ANR nu este o tehnică "fenomenală", ci tot un tip de dezintoxicare accelerată făcută sub anestezie, aşa încât pacientul să nu resimtă efectele sevrajului. Doctorul nu vede utilitatea tratamentului pentru că aceleaşi efecte se obţin, în timp, cu costuri mult mai mici. Cura de dezintoxicare este un întreg proces, susţine dr. Ursu, iar toxicomanul trebuie să treacă prin el. ANR se potriveşte doar pentru o foarte mică parte dintre consumatori, care, înainte de tratament, ar trebui să fie evaluaţi riguros, iar după tratament ar trebui să fie urmăriţi, mai spune medicul.Toxicomania este o boală care afectează toate domeniile vieţii. Tocmai de aceea, spune psihologul Claudia Constantinescu, de la CAIA Pantelimon, consumatorii au nevoie de asistenţă integrată. Chiar şi după dezintoxicare pot reveni la consum dacă nu sunt ajutaţi şi pe alte planuri. Cei care se adresează centrelor de tip CAIA sunt asistaţi nu numai în lupta cu drogul în sine, ci sunt reintegraţi în familie prin întâlniri cu psihologul, sunt ajutaţi să-şi reia studiile, să-şi găsească un loc de muncă, să iasă din anturajul care i-a dus către dependenţă şi să-şi rezolve problemele cu legea, dacă le au. "Să-l iei de pe stradă, să-l dezintoxici şi să-l pui înapoi pe stradă este ca şi cum i-ai da o armă pe care nu ştie să o folosească şi-l arunci între duşmani", spune dr. Ursu despre toxicomani. Toxicomania nu se iaPe langa controversa din jurul tratamentelor şi sistemul insuficient dezvoltat, toxicomanii din România se luptă şi cu prejudecăţile. Unul dintre motivele care a dus, în final, la închiderea centrului de pe strada Argeşelu, a fost presiunea locatarilor. "Cei care locuiau în imediata apropiere, acolo fiind şi o şcoală, erau deranjaţi. Exista un pericol să se inducă anumite comportamente sau tendinţe către consum tinerilor care locuiesc în zonă" ne-a spus şeful Serviciului Antidrog, comisarul Cătălin Ţone. Şi specialiştii de la CAIA Pantelimon au probleme cu locatarii din zonă şi sunt deranjaţi în special părinţii, mai ales că, şi în acest caz, există o şcoală în imediata apropiere. "Ei cred că, dacă trec pe langa un consumator, această boală se ia, sau ceva de genul ăsta. Sau dacă toxicomanul stă şi fumeaza o ţigară, aici, în faţa centrului, e un cuib antisocial. Nici vorbă! Nu neg că se poate întampla şi asta, dar este mult mai rar decât dacă n-am exista deloc" spune dr. Ursu. "Oamenii asta nu pricep: că existenţa centrelor noastre nu le perturbă lor existenţa. Din contră, reducem infracţionalitatea, îi scoatem pe toxicomani din stradă şi îi scoatem din consum" spune şi dr. Alina Ghidion. Centrele antidrog nu sunt scoase în afara oraşului, aşa cum şi-ar dori locatarii din jurul lor, din motive practice. Beneficiarilor le-ar fi mult mai greu să ajungă acolo şi tratamentul ar fi întrerupt mult mai uşor. Înainte să ştie concret ce înseamnă toxicomania, Alina avea aceeaşi tendinţă de a judeca pe care o au majoritatea oamenilor. "Dependenţii de la noi din ţară sunt aspru judecaţi şi priviţi cu repulsie şi teama, când realitatea este că ei sunt bolnavi, iar dependenţa este o boală. Recunosc că nici eu nu eram tolerantă, înainte, cu persoanele dependente de droguri, iar acum că înţeleg drama lor nu aş mai îndrăzni vreodată să-i judec", spune Alina care l-a ajutat pe fratele ei să depăşească dependenţa de heroină. 40-50 de lei pentru o "bilă"Heroina este drogul cel mai consumat în Romania, dar şi cel mai periculos. O singura doză, adică o "bilă", costă între 20 şi 80 de lei, în funcţie de puritate, relaţia dintre dealer şi consumator, cantitatea cumpărată. Media este de 40-50 de lei pentru o doză, ne-a spus comisarul Ţone. În general, heroina se consumă în cartierele limitrofe ale Capitalei: Rahova, Ferentari, Pantelimon, Sălăjan, Bucureştii Noi, Militari, Drumul Taberei. Pentru a evita să fie prinşi în flagrant, cei care vând droguri obligă dependenţii să consume chiar la locul tranzacţiei, acesta fiind, de obicei locuinţa traficantului. Alţi toxicomani consumă la domiciliu sau chiar în locuri publice ferite precum parcuri şi scări de bloc. În ţară, toxicomanii aleg mai mult "iarba", spune psihologul Claudia Constantinescu. Heroina rămăne în capitală şi în judeţele de graniţă (Constanţa, Timiş) pentru că, după spusele poliţiştilor, România este mai mult o ţară de tranzit pe "ruta Balcanică" a heroinei şi mai puţin o piaţă de desfacere. Cocaina este mai puţin consumată pentru că şi pretul ei e mai mare. Se vinde la gram, cu preţuri cuprinse între 80 şi 130 de euro şi o consumă persoanele cu posibilităţi materiale peste medie. "Cocaina se prizează în anturaj, în anumite localuri, la petreceri private. Ca zone, aici avem zona centrală, cartierul Băneasa, Pipera, Herăstrău, Universităţii, Romană", ne-a spus comisarul Cătălin Ţone. Cannabisul costă între 20 şi 70 de lei pe gram şi se consumă în mediile studenţeşti: Regie, Agronomie, Titan, în parcuri, în localuri cu muzică live. De curând au apărut şi în România noi droguri sintetice din categoria amfetaminelor, iar politiştii de la Antidrog au capturat în premieră în Europa de Est aceste substanţe. Este vorba de 2CB, Doet şi Dob, droguri foarte scumpe, care ajung până la 500-700 euro pe gram, dar sunt şi foarte concentrate. În 2009 s-au capturat şi timbre de LSD, impregnate cu substanţă, care se ţin sub limbă. Acestea se vând, în general, în cluburi, iar preţul este între 70 şi 150 de lei pentru un timbru. Conform ultimului Raport Naţional privind Situaţia Drogurilor, vârsta de debut în consum este între 15 şi 19 ani, însă Cătălin Ţone ne-a spus că sunt şi excepţii în care copii sub 15 ani cad în capcana drogurilor:"Copilul este de multe ori neglijat din punctul de vedere al atenţiei parentale şi, in aceste conditii, el se poate apropia lejer faţă de anumite cercuri în care cu o uşurinţă relativă poate debuta în consum. Şi de aici până la dependeţă nu mai e decât un singur pas". O afacere bănoasăSubstanţele care îi ruinează, din toate punctele de vedere, pe toxicomani îi îmbogăţesc rapid pe traficanţi. Un kilogram de heroină pură pleacă din Afganistan, principala ţară de provenienţă, la preţul de maxim 700 euro, iar după ce este amestecat cu adjuvanţi şi împărţit în "bile", poate ajunge, în România, chiar şi la 100.000 de euro. Nu este de mirare că Serviciul Antidrog a confiscat, în cadrul unei singure operaţiuni, pe lângă trei kilograme de heroină, zeci de mii de lei şi mai multe maşini de lux. În acelaşi timp, în cadrul operaţiunii "Alexandru", au fost arestate 42 de persoane, adică întreaga reţea, de la cei trei cetăţeni bulgari care aduceau heroină în România, şi până la dealer-ii care o vindeau pe stradă. Pentru a ajunge la un asemenea rezultat, însă, sunt necesare luni întregi de filaj, interceptări telefonice şi misiuni sub acoperire. Deşi sistemul antidrog, în totalitatea lui, este perfectibil, cel puţin în ce priveşte combaterea consumului şi traficului de droguri ne ridicăm la nivelul ţărilor cu "experienţă". Poliţiştii români au fost felicitaţi chiar şi de DEA (Drug Enforcement Administration, din SUA) pentru succesul operaţiunilor desfăşurate. Consumatorul este o victimă După spusele comisarului Ţone, pedepsele sunt mari. Pentru traficul internaţional pedeapsa merge până la 25 de ani de închisoare. "În România, consumul propriu-zis nu se pedepseşte, însă deţinerea pentru consum se sancţionează cu închisoare între şase luni şi cinci ani, în funcţie de tipul drogului în cauză. Consumatorul care deţine, pentru o perioadă, droguri destinate consumului propriu, reprezintă o formă uşoară de pericol social deoarece poate atrage în capcana drogurilor şi persoanele din jur.", mai spune şeful Serviciului Antidrog.Din fericire, legislaţia în vigoare şi instituţiile de aplicare a ei consideră toxicomanii ca fiind victime, iar deţinerea pentru consumul propriu nu se pedepseşte, în general, prin condamnări definitive cu executare. Atunci când sunt prinşi, consumatorii sunt îndrumaţi către centrele de tratament şi programele de dezintoxicare. Dacă un consumator este implicat şi în trafic de droguri poate face dezintoxicarea în penitenciar. Din păcate, mulţi toxicomani nu pot plăti ceea ce consumă în fiecare zi, aşa că se transformă în tâlhari sau hoţi. Obiectele pe care le fură (telefoane, casetofoane auto) le vând imediat, de obicei unor "intermediari", care le duc în pieţele din Obor sau Rahova, în târgul din Vitan sau pe Valea Cascadelor.Foarte mulţi sunt toxicomanii care îşi plătesc drogurile prin servicii făcute traficanţilor. Fie vând ei inşişi droguri, fie transportă colete dintr-un loc în altul, cu alte cuvinte devin "săgeţi". Continuarea este uşor de bănuit: sunt prinşi, arestaţi, iar dacă refuză tratamentul sau colaborarea cu poliţia sunt condamnaţi. De aici intră într-un cerc vicios. Un fost condamnat are şanse foarte mici de a-şi găsi un loc de muncă şi a duce o viaţă normală, iar singura modalitate de "evadare" rămâne o nouă doză.