Românii sunt singuri în faţa morţii. Dacă ai pierdut pe cineva drag, poţi să te bazezi numai pe familie, ajutorul specializat fiind deocamdată doar un vis. Asta a descoperit Mihaela Vlad, o brăileancă de 27 de ani, atunci când, pe neaşteptate, i-a murit tatăl, chiar în ziua de Crăciun. "Totul a fost un coşmar foarte intens, pentru că noi eram familia perfectă, deşi modestă, şi el era modelul meu - deşi un simplu instalator." Cea mai afectată a fost mama Mihaelei, care s-a trezit dintr-o dată singură după mulţi ani de căsnicie. Ca să o poata ajuta, Mihaela a fost nevoită să se informeze şi să facă un fel de terapie cu mama ei, deşi nu avea studii de psihologie. "Aşa am descoperit că în România nu pare să existe nicio carte tipărită, în nicio limbă, de tipul «Cum să gestionezi doliul» (self-help)". Aşa că a comandat o carte în limba engleză de pe un site străin, apoi şi-a dus mama la psiholog, înfruntând prejudecăţile conform cărora doar nebunii fac terapie.Într-o singură şedinţă, care a costat 100 de lei, văduva a reuşit învăţat să se concentreze pe amintirile plăcute despre soţul ei, iar apoi a început medicaţia antidepresivă. Totuşi, cel mai important a fost sprijinul Mihaelei care s-a mutat în provincie pentru a fi lângă mama ei. Împreună au trecut peste aniversări şi sărbători dureroase. "Sunt surprinsă cât de multe resurse am avut - şi am - în mine, o energie pozitivă care nu credeam că există. Deci poate e adevărat că ce nu de doboară te întăreşte", povesteşte ea. Cum treci peste moartea cuiva drag"Doliul provocat de moartea unei persoane apropiate e ca o pauză lungă, nedorită, dureroasă, răvăşitoare - poate da peste cap toate planurile minuţios definite: studii, carieră, călătorii, căsnicie", mărturiseşte Mihaela. Cei care pierd pe cineva trec prin stari diferite, se exprimă diferit, dar, în mare, etapele sunt aceleaşi, spune psihologul Tiberiu Mincu. Mai întâi eşti şocat şi nu-ţi vine să crezi, "Încheierea relaţiei cu defunctul se face la funeralii prin: bocet - plâns cu vorbe - jelit - plâns fără vorbe -, participarea la priveghi, la cortegiul funebru, la înmormantarea propriu-zisa."După aproximativ două săptămâni se instalează o stare de confuzie - ţi se pare că-l vezi peste tot pe cel dispărut - agitaţie, furie la celor care ar fi putut să evite tragicul eveniment. "După 4-6 săptămâni, perioadele de depresie devin mai frecvente şi ating cota maximă", mai spune psihologul. Acum apare riscul abuzului de medicamente, alcool sau droguri. Totuşi, dacă treci de această fază, viaţa revine la normal: începi din nou să-ţi faci planuri de viitor, dispar insomniile, revine energia. Chiar şi aşa, e clar că nu vei mai fi acelaşi. "Doliul este un proces natural prin care toţi trecem la nivele diferite de intensitate, este un proces de transformare a propriei persoane, de auto-cunoaştere şi de descoperire a unor noi abilităţi."În sprijinul celor îndoliaţiConştientă că nu toţi românii îţi permit să meargă la psiholog sau sa cumpere cărţi străine, Mihaela a pornit un blog în care povestea experienţele ei, sperând să ajute alte persoane îndoliate. Reacţiile pozitive au făcut-o să se gândească la o campanie în sprijunul celor care pierd persoane dragi. "Proiectul «Există viaţă după doliu!» îşi propune să dezvolte capacitatea românilor de a gestiona pierderea unei persoane apropiate, prin educarea cu privire la procesul de doliu şi prin sprijinirea directă în primul an de doliu", explică Mihaela. Ea îşi propune ca în următorii trei ani, cel puţin 3000 de români îndoliaţi să beneficieze de sprijin, fie direct, prin întâlniri de grup, fie prin blog şi apariţii media. Totul va fi gratuit, căci proiectul este non-profit. Află totul despre cum moare un om!Foto: Shutterstock