Intră în lumea Unica pentru a fi la curent cu cele mai importante informații din lifestyle-ul feminin.
Când unul dintre parteneri se îmbolnăveşte, suferinţa lui se răsfrânge şi asupra celuilalt. Ce urmează? Se închide fiecare în propria durere sau, din contră, rămân aproape, fortificând legătura dintre ei. Varianta a doua e cea câştigătoare.
Nou sosită în viaţa voastră, boala o bulversează total: afectează ritualurile zilnice, relaţia sexuală, legăturile sociale. Fără panică: încercaţi să găsiţi un nou echilibru!
Job full time pentru „jumătatea“ teafără
Partenerul tău are, acum, nevoie de tine mai mult ca oricând. Să-l susţii moral şi fizic, dacă e cazul, să-i calmezi temerile, să-l însoţeşti la consultaţii, să-i supraveghezi tratamentul… Tu îl cunoşti cel mai bine, deci tu sesizezi prima cum evoluează starea lui. Nu-i întotdeauna floare la ureche, pentru că nu avem toţi aptitudinile pe care le cere o asemenea misiune: fler, forţă psihică şi sufletească, noţiuni medicale… Dar nimeni nu ştie “ce poate”, atâta timp cât nu a fost pus la încercare. Deci, gândeşte pozitiv: s-ar prea putea să descoperi că eşti mai puternic(ă) decât credeai!
Tăcerea nu-i de aur!
N-o lăsaţi să se aşeze între voi! În general, partenerul bolnav tinde să se închidă în sine. Ca să te menajeze, sau pentru că nu-i place să vorbească despre boala lui, sau pentru că… îi este greu să recunoască (şi altfel decât în gând) cât de mult îl ajuţi. Nu-l judeca prea aspru! Poate că şi tu eşti tentat(ă), uneori, să-i “aminteşti” câte faci pentru el. Şi tu te închizi în tine, uneori, sau eviţi subiectul bolii, crezând că astfel îl cruţi pe el. Greşiţi amândoi! Este important să vorbiţi despre suferinţa voastră comună. Sex: Cât de înţeleaptă eşti în pat? Iată ce trebuie să mai ştii
Te simţi uneori depăşită? Ai dreptul!
Nu numai suferinţa se împarte la doi, ci şi drepturile: dreptul să te plângi, să fii abătut(ă), să te simţi depăşită de situaţie. Sunt, toate, şi ale tale, nu doar ale lui/ei. Deci acordă-ţi-le tu singură. Pentru că, dacă îţi impui să “rămâi pe baricade”, să zâmbeşti nonstop, să “fii puternică”, vei crea în tine o tensiune (şi psihică, şi sufletească, şi fizică) ce se poate răzbuna… îmbolnăvindu-te şi pe tine. Taman ce vă lipsea!
Contează să ai toată disponibilitatea pentru el/ea, dar e la fel de important să-ţi recunoşti limitele: foloseşte serviciile de asistenţă medicală la domiciliu (decontate de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, sunt asigurate de firme private, gen Alicia Medical, sau de fundaţii cum este Crucea Alb-Galbenă; caută detalii pe internet!). Şi “îndrăzneşte” să pleci, din când în când, într-o vacanţă cât de mică. Timp în care partenerul tău poate urma un stagiu de recuperare, într-o clinică. Relaţii şi sex: Ştii cum să te cerţi cu iubitul tău?
Cum să te porţi ca să nu-l agasezi cu grija ta “mămoasă” şi nici să nu pari indiferentă? Poartă-te… firesc. Nu regiza nimic. Şi-ncurajează-l să facă la fel.
“Spaimă, compasiune, furie – am trecut prin toate”
Când soţul meu a fost diagnosticat cu cancer intestinal, a fost un şoc. Eu eram cea speriată, el “se ţinea cocoş“, minimaliza situaţia. Mă înfuria atâta “superficialitate” şi, de la grija excesivă pentru el, am trecut la reproşuri: “Îmi râdeai în nas când îţi spuneam să mănânci mai dietetic!” (deşi eu însămi eram adepta “bucătăriei tradiţionale”). Apoi, când notele de plată se tot adunau (doctori, tratamente etc.), el devenise cel furios. Din fericire, s-a făcut bine. Este linişte din nou între noi şi am învăţat să mâncăm amândoi mult mai sănătos. (Anca, Bucureşti)
“Voia să divorţăm şi i-am spus, în glumă, că o bat!”
Acum doi ani, Aura a fost operată de fibrom uterin. Nimic periculos, dar ea era obsedată de ideea că “nu mai e femeie”. Pentru mine, era tot femeia pe care o iubesc de 16 ani, dar ea credea că mă prefac “din milă” şi aşa i-a venit ideea să divorţăm. Chipurile, ca să nu stea “în calea fericirii mele”. “Aşa îmi trebuie dacă nu te-am bătut la timp!” – am răspuns eu. Ne-am uitat crunt unul la altul, un minut, apoi am izbucnit amândoi într-un râs nervos. A fost ca o psihoterapie: din clipa aia, Aura mea a uitat gândurile negre. (Iustin, Braşov)