Care e limita dintre o relaţie sănătoasă şi una bolnăvicioasă

De Revista Unica pe

Într-o lume care «e un loc mai bun atunci când e cu susul în jos», vorba cântecului – regulile sunt confuze. Mai ales cele ale cuplului
Cuplurile există dintotdeauna. Te gândeşti că o astfel de experienţă (de când lumea) ne-ar fi învăţat unul-două lucruri esenţiale despre traiul în doi. În realitate, se ştiu puţine despre legile şi regulile de funcţionare ale cuplurilor. Şi din lucrurile care se ştiu, unele sunt greşite. Altele aşteaptă să fie descoperite. Ca să scapi de îndoieli, află care e limita dintre o relaţie sănătoasă şi una găunoasă. Vrei, nu vrei, semnele există: ceea ce crezi tu că e OK în relaţia de cuplu se poate să nu fie neapărat aşa, şi lucruri pe care le crezi greşite să fie, de fapt, normale.

Independenţa partenerilor

Dacă relaţia cu partenerul devine un contract care prevede drepturi asupra sexualităţii, simpatiilor şi planurilor fiecăruia, probabil că relaţia e la fel de plăcută ca orice altă obligaţie legală. Într-o relaţie sănătoasă, nu poţi pretinde că ai vreun drept asupra partenerului tău. Şi viceversa. Atâta timp cât sunteţi împreună pentru că vă doriţi şi pentru că vă asumaţi responsabilitatea pentru trăirile şi faptele voastre, motivele sunt cele bune. Orice încercare de încălcare a teritoriului celuilalt va duce la un joc de putere care nu mai are legătură cu dragostea de la început.

Conflictele

O relaţie fără conflicte nu e o relaţie adevărată. Dacă fiecare partener îşi păstrează independenţa, e clar că vor apărea la un moment dat conflicte. E perfect normal să fie aşa. Doar conflictele, problemele, divergenţele pot să sudeze cu adevărat personalităţile celor doi şi cuplul ca întreg. În fond, scopul uniunii a două persoane într-o relaţie de cuplu este tocmai şansa de a se pune faţă în faţă cu problemele lor cele mai profunde. Şi în cazurile fericite, de a le depăşi împreună. La bine şi la greu.

Flirtul

Dacă cei doi acceptă cu adevărat că nu îi pot controla gândurile, sentimentele, viaţa celuilalt partener, vor putea să accepte şi faptul că partenerul lor poate fi atras de alte persoane. Nevoia de a fi apreciaţi, admiraţi, simpatizaţi există în fiecare — desigur, în proporţii diferite. Nu e nimic fundamental greşit în a flirta; până la urmă, importanţa flirtului este cea pe care i-o acorzi chiar tu: dacă vrei, poate fi la fel de mare cât un bob de mazăre sau se poate transforma într-un bulgăre care creşte încet-încet.

Visele personale

Doar fiindcă eşti într-o relaţie de cuplu şi lui îi place liniştea de la ţară nu înseamnă că visul tău de a locui într-o metropolă s-a năruit. O relaţie sănătoasă e aceea în care poţi vorbi despre visele, aspiraţiile, dorinţele tale fără să simţi vreo presiune din partea celuilalt sau fără să te aştepţi că el şi le va schimba pentru tine. Dacă planurile, dorinţele partenerului ţi se par străine, ciudate e un semn că nu aţi mai vorbit de mult despre voi. Într-o relaţie sănătoasă, partenerii sunt deschişi şi nu îşi ascund planurile sau intenţiile, oricare ar fi ele.

O RELAŢIE GĂUNOASĂ
Poate avea ingrediente pe care tu le consideri a fi esenţiale:

Comunicare

De câte ori nu ai auzit că cheia unei relaţii de cuplu sănătoase e comunicarea? Că trebuie să te exprimi, să te dezvălui celuilalt pentru a avea o relaţie completă, de parteneriat. Dar se pierde din vedere ce înseamă de fapt comunicarea. Aşadar, şi în relaţiile găunoase cei doi pot spune că ei comunică mult, chiar dacă în variantă nocivă, prin criticism, dispreţ, defensă, limbaj agresiv. E clar că oricât de mult ar comunica în acest fel, relaţia nu se va îmbunătăţi, ba chiar dimpotrivă.

Mult timp petrecut împreună

Sigur că relaţiile la distanţă sunt discutabile; sigur că un contact adevărat între două persoane se exprimă şi prin cât timp petrec cei doi împreună. Însă, a sta cu partenerul în aceeaşi casă sau a vă uita la televizor nu înseamnă consolidarea relaţiei. Timpul care „se pune“ este cel în care interacţionaţi: una este să mâncaţi în aceeaşi cameră la aceeaşi oră, şi alta este să vă uitaţi unul la altul, să vorbiţi şi să fiţi în contact în timp ce luaţi masa împreună. De aceea, timpul petrecut alături de partener e diferit de cel petrecut împreună cu acesta.

Similarităţi

Se spune că în cuplurile longevive partenerii ajung să semene. Şi unii chiar îşi doresc să găsească pe cineva care să aibă preocupări, preferinţe, aspiraţii asemănătoare. Însă, a avea o fire asemănătoare partenerului poate să fie păgubos. Plictisul, rutina, obişnuinţa se pot instala mai uşor când partenerii au reacţii similare. Supriza, care are un rol important în dinamica relaţiei, apare mult mai greu între astfel de parteneri. Desigur, nu e o regulă, ci mai degrabă o posibilitate ca firile care seamănă să nu formeze cupluri funcţionale. Ţine doar de voi să demonstraţi opusul.

Iubirea declarată

Ce poate fi mai frumos decât o declaraţie de dragoste sau cuvinte de alint de la persoana iubită? Şi totuşi, majoritatea declaraţiilor de dragoste proslăvesc fiinţa iubită pentru că e cea mai (frumoasă, deşteaptă, sensibilă etc.). Cu timpul, cuvintele îşi pierd din valoare („iubita“ ajunge doar un apelativ şi „te iubesc“ formula cu care închizi telefonul). Iar „cel mai“ şi „cea mai“ sădesc sâmburii îndoielii: dacă întâlneşte pe cineva „mai…“ decât mine?
Ar fi mai uşor să renunţi la miturile despre iubirea perfectă. Până la urmă, esenţele tari nu sunt numai ţinute în sticle mici, dar sunt şi naturale. Artificialul nu miroase a bine.

Capcanele iubirii

Iubirea e lină şi curgătoare, în special în poveşti. În viaţa reală o găseşti la tine sau la prietenii tăi sub
anumite forme… imperfecte
Iubirea cu ardere rapidă: e minunată, dar are o singură problemă. Azi e, mâine nu mai e. Cei care trăiesc o astfel de stare se entuziasmează rapid: vor să emigreze în Germania, pentru ca peste o săptămână să abandoneze planul fiindcă s-au înscris la un curs de dans „absolut genial“. Iubirea lor e tumultuoasă: se îndrăgostesc şi se dezdrăgostesc una-două.
Iubirea de pe piedestal: persoanele care iubesc de pe piedestal se aşteaptă să fie preţuite şi adorate de către partener. Se angajează în relaţii doar dacă îl pot supune şi domina pe celălalt. Orgoliul primează, şi o astfel de persoană nu poate concepe egalitatea între partenerii unui cuplu.
Iubirea de gura lumii: în aparenţă, totul merge strună. În realitate, partenerilor le e frică să renunţe la siguranţa pe care le-o dă faptul că stau împreună, chiar dacă relaţia a murit psihologic şi afectiv.
Iubirea pe jumătate: există unele cupluri în care partenerii se potrivesc… pe jumătate. Adică tu îţi cauţi jumătatea şi ajungi cu jumătate din jumătatea căutată. Nu prea iese socoteala pentru că, chiar dacă aveţi interese comune, nu funcţionaţi bine pe plan emoţional, de exemplu. Relaţia are de suferit şi apare frustrarea.
Foto: Shutterstock

Urmăreşte cel mai nou VIDEO încărcat pe unica.ro