Yammy… chiar te poti abtine sa nu-ti adancesti degetele in oala cu ciocolata calda, dupa care sa le cureti in gura si sa te-ndulcesti? Adu-ti aminte, era seara de Ajun…
… si toata familia astepta musafiri.
In bucatarie, mama prepara prajituri. Mirosul de zahar ars si de ciocolata ajungea pana in sufragerie si facea ca bradul cu ale sale stelute sa para din turta dulce. Dornica sa aduni cu degetul resturile de crema de pe o oala in timp ce-ti priveai parintele cum decoreaza biscuitii cu zahar, ai dat iama in bucatarie si te-ai cocotat fix in tava cu negrese care statea tolanita pe pat.
Ai vazut-o pe mama cum duce mana la gura a panica, iar ciorapeii tai albi, pe care doar ce ii imbracasei, erau acum negri si lipiciosi. Dar tu… tu miroseai toata a ciocolata si radeai la gandul ca, de pofta, ai putea gusta din ciorapi. Dupa care, ti-ai cerne in par putina faina, precum Craiasa Zapezii, te-ai parfuma la incheieturile mainilor cu esenta de migdale si ti-ai da cu scortisoara in obraji. Ca sa fii si tu o prajitura, sa astepti musafirii frumos, in platou, iar ei sa-ti spuna ca esti foarte gustoasa.
Gustul copilariei… Iti aduci mereu aminte de el, de Sarbatori, te simti copil de fiecare data in preajma lui si zambesti nostalgic ori de cate ori iti gadila narile. Si, recunoaste, iti pui si-acum, pe furis, cand faci prajituri de Craciun, putina faina in par. Exista insa locuri unde copilaria, de care iti este dor mereu, este vesnica. In Atelierul de Ciocolata de la Constanta visele iau forma, iar in Tara de Turta Dulce de langa Pitesti, formele prind viata.
La Targul de Turism, standul ministerului de resort este reprezentat de Atelierul de Ciocolata al cofetarului constantean Silvian Miron. Pe masutele joase, inconjurate de scaunele ca pe vremea lui Creanga, lenevesc nasturi de ciocolata alba si neagra, tolaniti pe niste cartoane.
Ititi de niciunde, tabara pe ele 17 copii pana in cinci anisori. Fara sa-si dea gecile jos, baga in gura doi-trei banuti deodata si vorbesc veseli, cu gura plina, non-stop. Silvian intreaba un baietel cum il cheama, incep toti sa-si spuna numele. Se intereseaza daca ii este unuia sete, toti tipa ca le e sete.
Ii pune unuia o boneta de cofetar pe cap, toti tipa ca vor „palalie” pe cap. „Suntem bucataristi?”, se amuza un copil in timp ce educatoarea ii leaga la spate un sort in miniatura, astfel incat ciocolata pe care urmeaza sa o modeleze sa nu ajunga pe hainute. Mihaita vrea sa-l faca statuie pe prietenul sau Andrei, Andrei confirma, „da, eu sunt prietenul lui”, Alexandra vrea sa modeleze un fluture, iar Stefan, o masina. Si cum isi spun ei visele nerabdatori, apare cofetarul-minune cu o oala, iar copiii tipa fascinati, in cor, „Ciocolataaa!”. Liber la manjit!
Fiecaruia i se imparte materia prima: un patrat colorat in albastru, o copaita neagra cam cat jumatate de ou de strut si un triunghi alb, toate din ciocolata, gata sa fie lipite intre ele cu alta ciocolata, calda. „Ce este albastru?”, „Mareaaa”, „Daca montam jumatatea de ou pe placuta albastra, iar triunghiul in ou, cu ce seamana?”, „Cu o corabieee”, „O construim, iar apoi o ducem la tati acasa, sa se duca cu mama la peste”, glumeste Silvian.
Prichindeii se pun pe modelat, unii rup placutele, altii uita de constructie si se ocupa cu mancatul, se manjesc, mai intai pe degete, apoi pe sortulet, unii isipun ciocolata in par, iar altii pe haine. Mihaita sta imbufnat ca s-a mozolit, langa Alexia, care isi lingele degetele de atata bunatate. „Imi place ciocolata pentru ca mananc tot timpul”.
Cu o lingurita, cofetarul le deseneaza copiilor mustat i din crema si ii stampileaza cu un guguloi de ciocolata pe varful nasului. S-a dat liber la manjit! Alexia ea se machiaza singura, dupa care incearca sa curete surpusul de pe obrajori cu limba. Luca se bucura si el de ospat, are in gura toata manuta. Deliciul dureaza 45 de minute, dupa care micutilor li se dau diplome de participare, iar ei le ridica in aer de parca ar fi repurtat o victorie. Tipa „Paaaaa Silvian!” si pleaca in sir indian.
Copilarie si turism
Cofetarul Silvian are 48 de ani si 30 de ani de meserie. Daca il intrebi de ce ii place ciocolata, cade pe ganduri zambind pe sub mustata, dupa care explica: „Nu stiu daca sa zic ca e prima sau a doua dragoste”.
Iubirea sa pentru ciocolata se vede insa in lucrul cu copiii – se lumineaza tot si pare ca poate imbratisa toti micutii deodata. Atelierul de ciocolata a aparut in aceasta vara, dintr-o nevoie de a oferi turistilor sositi pe litoral ceva mai mult decat plaja si soare.
S-a spus ca o sa fie greu, deoarece copiii nu se pot concentra. Rezultatele insa au fost atat de haioase, incat pana in prezent nu s-a schimbat nimic, dar s-a adaugat, in schimb, un atelier de ciocolata si pentru adulti. Ei sunt serviti cu o cupa de ciocolata neagra si cu vin rosu, pentru a descoperi reactia dintre ele, dar au parte si de alte surprize delicioase.
Cand s-a gandit sa faca acest atelier, Silvian n-a stiut ca va fi unic in lume. A aflat ulterior, la lansare, chiar de la directorul Scolii Nationale de Patiserie Franceza. Iar de curand, tine si cursuri in gradinite si scoli.
Cum reuseste ciocolata sa ne faca fericiti, cum fac unii oamani dintr-o placere o meserie sau ce inseamna sa traiesti intr-o „parohie de turta dulce” citeste mai mult in reportajul din Unica de decembrie!