Ce se întâmplă cu datoriile unei persoane decedate, cine le plătește

.
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Decesul unei persoane nu înseamnă automat și dispariția obligațiilor financiare pe care aceasta le avea în timpul vieții. Creditele bancare, împrumuturile, facturile restante sau alte datorii pot rămâne de achitat, chiar dacă titularul lor a decedat.

După decesul cuiva din familie, rudele se întreabă dacă sunt obligate să plătească din propriul buzunar sumele restante și dacă pot ajunge să răspundă pentru toate datoriile celui dispărut. Legislația din România stabilește reguli clare privind transmiterea patrimoniului și obligațiile moștenitorilor.

Totuși, există condiții importante care trebuie cunoscute înainte de acceptarea unei moșteniri, mai ales atunci când persoana decedată avea mai multe datorii decât bunuri.

Ce se întâmplă cu datoriile unei persoane decedate. Ce prevede Codul Civil

În România, regulile referitoare la moștenire sunt stabilite prin Legea nr. 287/2009 privind Codul Civil, în special prin Cartea a IV-a, intitulată „Despre moștenire și liberalități”. Aceasta reglementează atât transmiterea bunurilor unei persoane după deces, cât și situația obligațiilor financiare pe care aceasta le-a lăsat în urmă.

Potrivit articolului 953 din Codul Civil, „Moștenirea este transmiterea patrimoniului unei persoane fizice decedate către una sau mai multe persoane în ființă”.

Este important de înțeles că patrimoniul nu înseamnă doar bunurile și drepturile pe care le deținea persoana respectivă, ci și obligațiile sale patrimoniale. Prin urmare, moștenirea poate cuprinde o locuință, terenuri, bani în conturi, autoturisme, dar și credite, împrumuturi sau alte datorii neachitate.

Așadar, atunci când o persoană moare, obligațiile sale financiare nu dispar pur și simplu. Acestea intră, în condițiile legii, în pasivul succesoral și trebuie luate în calcul la dezbaterea moștenirii. Totuși, acest lucru nu înseamnă că rudele sunt obligate automat să achite datoriile din veniturile sau economiile proprii. Legea face o distincție clară între bunurile moștenite și patrimoniul personal al moștenitorilor.

Sunt copiii sau soțul obligați să plătească datoriile persoanei decedate?

Răspunsul este că nu orice rudă a unei persoane decedate este obligată să-i achite datoriile. Obligația de plată este legată de dobândirea calității de moștenitor și de acceptarea moștenirii, nu doar de relația de rudenie.

De exemplu, dacă un părinte moare și lasă în urmă un credit bancar, copilul nu devine automat debitorul băncii doar pentru că este descendentul persoanei respective. Acesta poate avea dreptul să moștenească, însă trebuie să-și exercite opțiunea succesorală. Aceeași regulă se aplică și în cazul soțului supraviețuitor. Faptul că două persoane au fost căsătorite nu înseamnă că soțul rămas în viață devine automat responsabil pentru toate obligațiile personale ale celui decedat.

Situația este diferită dacă soțul sau copilul a semnat el însuși un contract de credit în calitate de codebitor, garant sau fideiusor. În acest caz, persoana respectivă poate avea obligații proprii față de creditor, independente de moștenire. Prin urmare, trebuie verificat dacă ruda este urmărită pentru o datorie preluată prin succesiune sau pentru o obligație pe care și-a asumat-o personal printr-un contract.

Datoriile unei persoane decedate: ce obligații au moștenitorii potrivit legii

Unul dintre cele mai importante articole care protejează moștenitorii este articolul 1114 din Codul Civil. Acesta stabilește în mod expres limitele răspunderii pentru datoriile și sarcinile moștenirii. Potrivit alineatului (2), „Moștenitorii legali și legatarii universali sau cu titlu universal răspund pentru datoriile și sarcinile moștenirii numai cu bunurile din patrimoniul succesoral, proporțional cu cota fiecăruia”.

Această prevedere este esențială, deoarece arată că moștenitorii nu trebuie să-și folosească automat banii personali pentru a acoperi datoriile defunctului. Răspunderea lor este limitată la bunurile care fac parte din patrimoniul succesoral.

De exemplu, dacă o persoană decedată lasă o moștenire evaluată la 100.000 de lei și datorii de 40.000 de lei, obligațiile pot fi achitate din patrimoniul succesoral. Moștenitorii nu sunt obligați să contribuie cu bani personali peste valoarea bunurilor moștenite. Dacă există mai mulți moștenitori, fiecare contribuie la plata datoriilor proporțional cu partea care îi revine din moștenire. Astfel, o persoană care primește jumătate din moștenire va suporta, în principiu, jumătate din pasivul succesoral, iar cea care primește un sfert va suporta un sfert.

Este important de precizat că legea nu îi obligă pe moștenitori să accepte o moștenire doar pentru că au această calitate. Ei pot analiza situația patrimoniului și pot decide dacă o acceptă sau renunță la ea, în condițiile prevăzute de Codul Civil.

Cum se împart datoriile între mai mulți moștenitori

Articolul 1155 din Codul Civil reglementează plata pasivului succesoral și stabilește că „Moștenitorii universali și cu titlu universal contribuie la plata datoriilor și sarcinilor moștenirii proporțional cu cota succesorală ce îi revine fiecăruia”. Cu alte cuvinte, datoriile nu se împart în mod egal între toate rudele, ci în funcție de cota succesorală a fiecărui moștenitor.

Să presupunem că o persoană lasă în urmă trei copii, iar aceștia moștenesc în cote egale. Dacă pasivul succesoral este de 30.000 de lei, fiecăruia îi revine, în principiu, o contribuție de 10.000 de lei, în limita patrimoniului succesoral. Există însă și situații speciale. Potrivit aceluiași articol, creditorii pot solicita plata din bunurile aflate în indiviziune înainte de efectuarea partajului succesoral, atunci când creanțele provin din administrarea sau conservarea bunurilor moștenirii ori s-au născut înainte de deschiderea acesteia.

De asemenea, legea prevede excepții de la împărțirea proporțională, inclusiv în cazul obligațiilor indivizibile sau al celor garantate cu ipotecă ori cu alte garanții reale. În cazul unui bun ipotecat, moștenitorul care primește bunul respectiv poate răspunde pentru obligație în condițiile și în limita valorii stabilite de articolul 1155.

Ce se întâmplă dacă persoana decedată avea mai multe datorii decât bunuri?

O situație delicată apare atunci când defunctul nu lasă o moștenire valoroasă, ci mai degrabă datorii. De exemplu, o persoană poate să fi avut un apartament ipotecat, un credit de nevoi personale, restanțe la utilități și alte obligații financiare. Într-un asemenea caz, moștenitorii trebuie să analizeze cu atenție situația înainte de a accepta succesiunea. Codul Civil le oferă posibilitatea să renunțe la moștenire, astfel încât să nu dobândească drepturile și obligațiile care decurg din aceasta.

Dacă datoriile sunt mai mari decât valoarea bunurilor lăsate în urmă, creditorii pot urmări patrimoniul succesoral, însă moștenitorii care au acceptat moștenirea nu trebuie, ca regulă, să acopere diferența din averea lor personală. De exemplu, dacă defunctul avea bunuri în valoare de 20.000 de lei și datorii de 50.000 de lei, răspunderea moștenitorilor este limitată, în principiu, la bunurile moștenite. Diferența nu devine automat o datorie personală a copiilor sau a soțului supraviețuitor. Acesta este unul dintre motivele pentru care este importantă verificarea activului și pasivului succesoral înainte de luarea unei decizii.

În cât timp trebuie acceptată sau refuzată moștenirea

Potrivit articolului 1103 din Codul Civil, termenul general în care o persoană își poate exercita dreptul de opțiune succesorală este de un an de la data deschiderii moștenirii, adică, de regulă, de la data decesului. În această perioadă, persoana chemată la moștenire poate decide dacă acceptă sau renunță la drepturile succesorale.

Acceptarea poate fi expresă sau tacită, după cum prevede articolul 1108 din Codul Civil. Acceptarea expresă presupune asumarea explicită a calității de moștenitor printr-un înscris autentic sau sub semnătură privată. Acceptarea tacită poate apărea atunci când persoana face acte pe care nu le-ar putea realiza decât în calitate de moștenitor. De exemplu, anumite acte de dispoziție asupra bunurilor moștenirii pot avea această semnificație.

Nu orice acțiune asupra bunurilor defunctului înseamnă însă acceptare. Articolul 1110 precizează că actele de conservare, supraveghere și administrare provizorie nu reprezintă, în principiu, acceptare tacită, dacă împrejurările nu arată că persoana și-a însușit calitatea de moștenitor. De aceea, cei care nu au decis încă dacă vor accepta succesiunea trebuie să fie atenți la acțiunile pe care le întreprind în legătură cu bunurile persoanei decedate.

Cum se poate renunța la o moștenire cu datorii

Renunțarea la moștenire este o soluție prevăzută de lege pentru persoanele care nu doresc să dobândească patrimoniul defunctului, inclusiv atunci când acesta este împovărat de datorii. Articolul 1120 din Codul Civil stabilește că renunțarea nu se presupune, ci trebuie făcută în formă autentică, printr-o declarație dată la orice notar public sau, în condițiile legii, la o misiune diplomatică ori la un oficiu consular al României.

Prin urmare, simplul fapt că o persoană declară verbal că nu dorește nimic din moștenire sau că nu se prezintă la dezbaterea succesiunii nu înseamnă automat că a renunțat la aceasta. Declarația de renunțare trebuie înregistrată în registrul național notarial, conform prevederilor legale.

Potrivit articolului 1121, renunțătorul este considerat că nu a fost niciodată moștenitor. Astfel, acesta nu dobândește bunurile succesorale și nici obligațiile care îi reveneau în calitate de moștenitor. Este important ca renunțarea să fie făcută în cunoștință de cauză, după verificarea situației patrimoniale a defunctului și înainte de efectuarea unor acte care ar putea fi interpretate drept acceptare tacită.

Pot creditorii să execute silit moștenitorii pentru datoriile defunctului?

Da, creditorii pot solicita recuperarea datoriilor și după decesul debitorului, însă trebuie respectate limitele și procedurile prevăzute de lege. Articolul 1159 din Codul Civil prevede că titlurile executorii obținute împotriva defunctului pot fi executate și împotriva moștenitorilor săi, în condițiile stabilite de Codul de procedură civilă.

Acest lucru înseamnă că decesul debitorului nu anulează automat un credit restant sau o altă creanță recunoscută printr-un titlu executoriu. Creditorul poate continua demersurile legale pentru recuperarea banilor, dar trebuie să țină cont de regulile răspunderii succesorale. În cazul unui credit ipotecar, de exemplu, banca poate urmări bunul adus în garanție, în condițiile contractului și ale legii. Faptul că proprietarul a decedat nu înlătură automat ipoteca.

Moștenitorii trebuie să verifice și dacă există o asigurare de viață atașată creditului. În anumite condiții, asigurătorul poate acoperi soldul creditului sau o parte din acesta, în funcție de riscurile asigurate, excluderi și clauzele contractuale. Plata nu este însă automată în orice situație.

Există datorii care nu se transmit moștenitorilor?

Nu toate obligațiile unei persoane continuă să existe după deces. Unele au un caracter strict personal și se sting odată cu moartea debitorului sau a creditorului. Un exemplu este obligația de întreținere. Articolul 514 din Codul Civil stabilește că aceasta are caracter personal și „se stinge prin moartea debitorului sau a creditorului obligației de întreținere, dacă prin lege nu se prevede altfel”.

Prin urmare, o persoană care avea obligația să plătească întreținere unei alte persoane nu transmite, ca regulă, această obligație moștenitorilor săi. Există însă o excepție importantă. Articolul 518 din Codul Civil prevede că moștenitorii persoanei care a fost obligată să întrețină un minor pot fi ținuți să continue întreținerea, în limita valorii bunurilor moștenite, dacă părinții minorului au murit, sunt dispăruți sau se află în nevoie. Obligația durează numai cât timp persoana întreținută este minoră.

Așadar, caracterul personal al unei obligații trebuie analizat în funcție de natura acesteia și de prevederile legale aplicabile. Nu toate obligațiile se transmit în același mod.

Ce trebuie să verifice familia înainte de dezbaterea succesiunii

Înainte de acceptarea unei moșteniri, este recomandat ca familia să obțină o imagine cât mai clară asupra bunurilor și datoriilor persoanei decedate.

Printre documentele și informațiile care trebuie verificate se numără:

  • situația conturilor bancare și a eventualelor credite;
  • contractele de împrumut și eventualele garanții;
  • existența unor ipoteci sau popriri;
  • facturile restante și obligațiile fiscale;
  • eventualele asigurări de viață asociate creditelor;
  • bunurile imobile, terenurile, autoturismele și celelalte active;
  • existența unor procese sau executări silite aflate în desfășurare.

Articolul 1115 din Codul Civil reglementează întocmirea inventarului succesoral, o procedură utilă pentru identificarea bunurilor și obligațiilor care alcătuiesc patrimoniul defunctului.

În cazul unor datorii importante sau al unor situații juridice complicate, familia poate solicita sprijinul notarului public și, dacă este necesar, consultanță juridică înainte de a lua o decizie.

În concluzie, datoriile unei persoane decedate nu devin automat obligațiile personale ale copiilor, soțului sau ale altor rude. Potrivit Codului Civil, moștenitorii care acceptă succesiunea răspund pentru pasivul succesoral numai cu bunurile din patrimoniul moștenit, proporțional cu partea care le revine, cu anumite excepții prevăzute expres de lege. Cei care nu doresc să preia moștenirea pot renunța la aceasta în forma legală, în termenul de opțiune succesorală. Cunoașterea acestor reguli îi poate ajuta pe membrii familiei să evite asumarea unor obligații pe care legea nu le impune.

Prevederi legislative și surse de documentare:

Legea nr. 287/2009 privind Codul Civil, republicată:

articolele 953, 1103, 1108, 1110, 1114, 1115, 1120, 1121, 1155, 1159, 514 și 518.

Foto: Shutterstock

Ultima modificare noiembrie 20, 2026 6:09 pm

PE ACELAȘI SUBIECT
    
Vedete din Romania Vedete internationale