Povestea Alexandrei Tănase, farmacist voluntar Medici fără Frontiere. „Cel mai greu a fost să înțeleg politica din locurile în care am fost (Haiti & Africa Centrală)”

De Adelina Duinea, pe Ultimul update Sâmbătă, 01 octombrie 2022, 13:58

Farmacista Alexandra Tănase (36 de ani) s-a alăturat organizației Medici fără Frontiere (MFF) în vara anului 2018. Până acum, Alexandra a fost în șase misiuni; două în Republica Centrafricană, două în Republica Democratică Congo, una în Haiti, iar, după o perioadă în care a lucrat din România pentru misiunea MFF din Ucraina, luna aceasta a plecat în a șaptea misiune, a treia în Republica Democratică Congo.

Timp de două luni, Alexandra se va afla în capitala RDC, Kinshasa, în audit pentru evaluarea circuitului medicamentelor în proiectul HIV de acolo. Am întrebat-o ce a determinat-o să-și asume această uriașă responsabilitate, cum a făcut față provocărilor ivite pe parcurs și ce a învățat din experiențele de până acum. Iată ce am aflat:

Ce te-a determinat să te alături echipei MFF?

Eram dezamăgită de posibilitățile unui farmacist în România și tot mai atrasă de voluntariat. Am făcut teme cu copiii în Ferentari, am gătit pentru persoanele nevoiașe și sunt co-fondator Pe Stop, ONG local ce susține cursuri de igienă menstruală și oferă produse de îngrijire persoanelor care nu au acces la ele. Cred că m-a atras ideea de aventură, în primul rând, de a descoperi lucruri și situații noi, altfel de feluri de a trăi.

Povestea Alexandrei Tănase, farmacist voluntar Medici fără Frontiere. „Cel mai greu a fost să înțeleg politica din locurile în care am fost (Haiti & Africa Centrală)”
Republica Democrată Congo

Ce anume te-a dezamăgit mai exact în România și care sunt lucrurile noi pe care le-ai descoperit și care te-au surprins?

Mi-a fost greu să mă adaptez pieței farmaceutice din România. Cred că problemele sunt cunoscute și încă nerezolvate. Cel mai important lucru descoperit a fost că pot să le fac pe amândouă, să îmi folosesc cunoștințele de farmacist într-o lume a voluntariatului.

Care a fost misiunea care te-a marcat cel mai profund?

Prima misiune, Bria, Republica Centrafricana. A fost prima misiune și au fost foarte multe lucruri noi dintr-odată. La spital veneau sute de pacienți cu malarie și eu nu îmi mai aminteam din școală tratamentul antimalaric. Nu eram la curent cu ultimele descoperiri în tratarea HIV sau cu protocoalele MFF.

Nu știam cum să conduc o echipă și a fost dificil, la început, să mă exprim elocvent în franceză. În primele trei luni am învățat mai mult decât am reușit să dau înapoi. Am rămas cu un vârtej de sentimente încă necristalizate. Am rămas cu oameni faini întâlniți în colțuri ale lumii unde nu mă gândeam că voi ajunge vreodată, cu importanța coeziunii unei echipe de expați, cu frumusețea tristă a vieții oamenilor ce au nevoie de MFF.

A fost vreun moment sau vreo întâmplare care te-a copleșit atât de tare încât te-ai temut că nu vei face față?

Sunt multe momente, mai ales la început, care îți oferă tot spectrul de emoții, pe care e greu să îl controlezi. Contează mult și diferențele culturale. Am învățat, însă, că nu sunt eu actorul principal și că nu despre mine este vorba.

Raționalitatea trebuie să câștige rapid pentru a reuși să îți faci treaba. Asta este cel mai important. Deschide ochii și mintea, fii bun chiar și când îți este incredibil de greu. Cel mai greu a fost să înțeleg, adesea incomplet, toată politica din locurile în care am fost și repercusiunile asupra lucrului nostru cu oamenii de acolo.

Povestea Alexandrei Tănase, farmacist voluntar Medici fără Frontiere. „Cel mai greu a fost să înțeleg politica din locurile în care am fost (Haiti & Africa Centrală)”
Transport de medicamente la un spital din periferie, în Republica Democrată Congo

Poți detalia o întâmplare?

Eram în Republica Centrafricană, plecasem pe teren cu echipa mobilă. Adică încarci două mașini cu medicamente, staff medical și echipament logistic și mergi câțiva zeci de kilometri până la comunitățile care nu pot ajunge la spital. Ne-am oprit lângă o pădure și am început să aranjăm mica clinică mobilă – zona de așteptare, spațiul de consult, farmacia. Pentru mine era și ca o excursie, admiram fluturii și portocalii, complimentam peisajul.

Oamenii au ieșit din pădure, nu au venit de la casele lor. Și-au schimbat hainele cu unele (mai) curate înainte de a intra la consult. Eram cu colegii mei și îi ajutam să distribuie tratamentul și să le explicăm cum trebuie luate medicamentele (la răsărit și la apus pentru unele antibiotice, căci oamenii nu aveau alt mod de a ști ora), când am auzit din depărtare zgomot de motociclete. În mai puțin de două minute rămăseserăm doar noi, staff-ul MFF. Oamenii fugiseră înapoi în pădure. În zona aceea doar rebelii foloseau motociclete, rebeli care le jefuiseră casele și din cauza cărora locuiau acum în condiții imposibil de imaginat.

Care a fost cea mai grea revenire acasă și de ce? 

Tot din prima misiune. Bria e un loc tare izolat, dar care te prinde în mrejele lui. Ești departe de realitatea ta, în timp ce ți-ai construit această mică lume pe care ai împărțit-o cu colegii și la care trebuie să renunți știind că nu îi vei mai vedea niciodată. Sfârșitul de misiune e intens, nu ai timp să te pregătești emoțional pentru plecare, poate că nici nu vrei să te gândești la ea. Am primit loc la clasa business în avionul care mă aducea din capitala Bangui în Europa. Am fost întrebată ce suc vreau și mi s-au oferit mai multe opțiuni, iar eu am izbucnit în plâns. De dor pentru lumea mea, de dor pentru ce lăsam în urmă, de frica faptului că nu voi reuși să fac pace cu niciunul.

Povestea Alexandrei Tănase, farmacist voluntar Medici fără Frontiere. „Cel mai greu a fost să înțeleg politica din locurile în care am fost (Haiti & Africa Centrală)”
Spitalul Medici fără Frontiere din Haiti

Ce urmează?

Nu îmi place să mă gândesc așa departe, pentru moment știu doar că povestea mea cu această organizație nu s-a încheiat. Să lucrezi pentru MFF e un carusel emoțional, dar e și un soi de adicție pe care ți-o dă.

*** Organizației Medici fără Frontiere i se pot alătura medici, asistenți medicali, moașe, farmaciști, logisticieni (organizare, construcție, tehnică medicală, tratarea apei), psihologi, arhitecți, contabili și responsabili pe resurse umane care vorbesc limba franceză. Primul pas este trimiterea CV-ului, urmată de o sesiune de informare despre funcționarea ONG-ului. După încă unul sau două interviuri, se dă o testare care include și exerciții despre întâmplări reale din teren.

Foto: Arhiva personală

Urmăreşte cel mai nou VIDEO încărcat pe unica.ro
Urmărește-ne pe Google News
Primești pe e-mail cele mai importante articole apărute pe Unica.ro!