Ce face un director de casting

De Revista Unica, pe

Chiar dacă îşi cunosc cel mai bine personajele şi chiar dacă îi cheamă Fanny Ardant sau Cristi Puiu, marii regizori cer întotdeauna ajutorul unui… director de casting
Mie îmi place să mă uit la oameni. Şi nici nu cred că sunt foarte specială în această privinţă, am auzit
că mulţi fac asta frecvent. În metrou, de exemplu, îmi place să-mi imaginez unde se duc, cum şi-au băut cafeaua de dimineaţă, cum au aruncat o  ultimă privire spre patul nefăcut şi ce culoare aveau aşternuturile. Habar nu aveam că această preocupare mă recomandă pentru meseria de director de casting.

În căutarea magicianului

Ce crezi că făcea Viorica Capdefier, una dintre cei mai buni profesionişti ai castingului, când am intrat în biroul ei? Se uita la oameni. Concentrată, plimbându-şi mouse-ul pe un monitor plin de fotografii, încerca să-şi da seama care dintre actorii din baza ei de date ar fi un bun magician. Mă repartizează rapid la un computer şi îmi dă de lucru, nu înainte de a mă boteza Scufiţa Roşie. Oricine intră acolo este sau poate fi un personaj. Nu e loc de nuanţări sau de corectitudine politică. Se caută: spiriduşi, cocoşaţi, grăsani, vampete sau, în cazul de faţă, magicieni. Tastez şi eu „actori, 40-60 de ani“ şi încep să iscodesc zecile de feţe, fericită că am ocazia să spun o frază la care visez de mult: „Ăsta nu, ăsta da, ăsta… hm, poate.“ Odată ce-am făcut o listă cu oamenii care s-ar potrivi pentru rol, îi chem la probă. Unii regizori vor să-i vadă pe viu şi vin în studio, alţii aşteaptă de la mine înre-gistrări video cu o situaţie similară scenariului lor. Deseori apar surprize: poate unul s-a tuns, poate pe altul va trebui să-l conving să se tundă sau poate cineva care venise pentru alt proiect se potriveşte de minune rolului meu. Trebuie să fii tot timpul foarte atent, gata să  înşfaci orice ocazie şi să alegi calea cea mai scurtă.

Oamenii îţi fac ziua… şi afacerea

Întrebarea pe care ţi-o pune întotdeauna un director de casting, oriunde l-ai întâlni, chiar
între „Salut“ şi „Ce mai faci“ este „Ai fişă la noi?“. O fişă conţine un set de fotografii relevante, datele tale personale şi informaţii despre unde ai mai jucat. Asta ca să nu rişte să te distribuie într-o reclamă la bere după ce tu ai apărut într-o campanie împotriva alcoolului. Ordinea este esenţială – pentru că biroul de casting arată ca vitrina unui cofetar, numai că marfa ta sunt… oamenii. Totuşi, dacă îi tratezi doar ca pe nişte produse, nu eşti un bun profesionist. Viorica îmi dădea impresia că poate spune o poveste despre oricare dintre personajele ei. „Uite, fetiţa asta e adorabilă! Am stat două săptămâni pe marginea bazinelor de înot până am găsit-o. Îmi trebuia o mică sirenă care să joace sub apă într-o reclamă.“

Provocare şi socializare

Teoretic, nicio cerere nu e imposibilă. Trebuie doar să ştii pe cine să suni şi unde să cauţi. Un fin simţ psihologic te va ajuta să negociezi cu regizorii (pe care deja îi ştii ca pe propriile tale buzunare) ca
să le îmblânzeşti pretenţiile prea mari. Vei ştii să te porţi şi cu o gaşcă de motociclişti, şi cu fotomodelele, şi cu actori versaţi, ca Victor Rebengiuc. Dacă te atrag aceste provocări, trimite un e-mail la office@cdfcasting.ro. Viorica abia aşteaptă să găsească un bun ucenic. Şi, dacă munceşti bine, seara ai parte de o cină veselă cu noi povestiri şi anecdote despre actori şi regizori sau, cine ştie, poate chiar cu regizorul preferat în persoană.

Urmăreşte cel mai nou VIDEO încărcat pe unica.ro