Intră în lumea Unica pentru a fi la curent cu cele mai importante informații din lifestyle-ul feminin.
„Am un baiat de 23 de ani si nu stiu ce sa mai fac ca sa-l trimit sa munceasca. Am fost o mama extrem de grijulie cu el înca de mic. I-am oferit totul pe tava, l-am ajutat cu scoala atunci când a fost cazul, i-am platit facultatea, pe care a facut-o mai mult împins de la spate. Acum e dependent de banii pe care i-i dau eu si chiar daca a încercat 2-3 locuri de munca, nicaieri n-a stat mai mult de 3 luni, dupa care si-a dat demisia. De dat afara din casa nici nu poate fi vorba, clar n-as fi de acord, totusi, e copilul meu. Stiu ca e cam târziu ca sa mai îndrept ceva, dar va rog sa ma sfatuiţi ce as putea face.”
Sfatul specialistului:
E dureros sa ajungi sa te întrebi daca nu cumva ai gresit pe undeva pe parcursul educaţiei oferite copilului tau. Spui ca ai fost foarte grijulie si i-ai oferit totul pe tava. Ei bine, ai pregatit drumul pentru copil, nu copilul pentru drum. Este o greseala foarte frecventa în rândul parinţilor cu un singur copil si, mai ales, în rândul parinţilor care au avut de suferit în propria lor copilarie. Nu esti singura în situaţia asta. Nu am detalii despre motivele pe care le invoca fiul tau pentru demisie: nu stie/nu poate sa gestioneze relaţiile cu colegii/ superiorii sau de fapt nu-i place ceea ce face, spui ca facultatea a facut-o împins de la spate, nu ca ar fi fost vocaţia lui.
E nevoie de multa rabdare si de înţelegere sa afli de ce nu îsi gaseste de lucru, dar dincolo de aceasta rabdare e bine sa îi trasezi câteva termene ferme: „E nevoie de bani sa platim «x» si «y» si te rog sa te implici” sau „Înţeleg ca e criza si nu-s locuri de munca, dar te rog ca în «x» luni sa fii deja angajat, altfel vom fi nevoiţi sa nu îţi mai dam bani de cheltuiala”. Nu e necesar sa îi creezi un mediu ostil acasa si nici sa îl dai afara din casa, însa e nevoie sa simta rusine pentru situaţia în care sunteţi. Mai mult, va avea în curând propria lui familie si trebuie sa înveţe sa fie responsabil.