Celebrul Fuego, pe numele său real Paul Surugiu, ne-a acordat un interviu de suflet. Artistul ne-a vorbit despre valorile existenţei sale şi despre marile iubiri care îi încântă inima.
Sunteţi un artist iubit de români. Care credeţi că e atuul dv.?
Aprecierea din partea publicului vine ca o confi rmare, ca o îm plinire deplina a muncii me le. Când am ales sa ma dedic în to talitate acestei profesii nobile, acum 20 de ani, la debutul meu pe scena Festivalului de la Mamaia, am stiut ca trebuie sa evoluez si sa fi u într-o per manenta comunicare cu cei ca rora ma adresez. Fiecare ar tist este unic în felul sau, iar comparaţii le sunt oarecum inutile. În cazul meu, cred ca este vorba în primul rând de genul abordat. Cânt piese de sufl et, continui ce au început marii nostri artisti în urma cu 30-40 de ani în mu zica româneasca. Tot o data, am vrut întotdeauna ca publicul meu sa fi e în prim-plan, caci, crede-ma, fara el nu as fi avut puterea si voinţa de a ajunge pâna în acest prag. Oamenii care te asculta, care vin în sala de spectacol au asteptari mari de la tine si tocmai de asta nu trebuie sa abdici de la valorile tale si sa îi dezamagesti. Peste toate, nu mi-am dezamagit niciodata admiratorii.
Noul dv. album de colinde va fi urmat si de concerte în ţara?
Într-adevar, lansez la începutul lunii decembrie un nou album de colinde si cântece de Cra ciun ce vine ca o încununare a unui timp sfânt, a unor senti men te pe care mi-am propus sa le însufl eţesc cu muzica-mi umila. Albumul se numeste „Din lumina unui Craciun” si va fi lansat în cadrul turneului care poarta aceeasi denumire si care va debuta pe 7 decembrie la Târgoviste, urmând sa poposeasca în 16 orase, pentru a se încheia, pe 23 decembrie, în Bucuresti. Dupa acest turneu, voi merge în Israel, în cadrul festivalului dedicat românilor de pretutindeni „Romaniada”, împreuna cu buna mea prietena Mirabela Dauer. Voi fi alaturi de românii care simt si traiesc asemenea noua, cu acelasi patos. Nu va imaginaţi câta bucurie sta în ochii acestor oameni care, desi au plecat de mulţi ani din România, sunt poate mai naţionalisti si mai pa tri oţi decât mulţi dintre noi.
Acordaţi rar interviuri. De ce?
Acord interviuri atunci când am ceva de spus, de aratat lumii întregi, fi e ca e un proiect ori vreun nou cântec, atunci când stiu ca publicul meu este interesat de ceea ce am de declarat. Chiar si asa, îmi menţin legatura cu admiratorii prin intermediul fan-cluburilor administrate de niste oameni minunaţi, devotaţi, unde transmit mesaje, unde pot fi gasite toate informaţiile cu privire la activitatea mea, la parcursul meu, la placerile si aprecierile mele.
Când aveţi câteva zile libere, ce va place sa faceţi?
Nu îmi doresc sa epatez, dar chiar am foarte puţin timp în care sunt pe deplin liber. Nu ma deranjeaza, pentru ca am ales singur sa fac asta, pentru ca în fi ecare moment gasesc ceva de facut. Totusi, când am câteva clipe de respiro, ma bucur, savu rez linistea caminului meu, mă bucur de răsăritul privit de acasă, nu de pe drumuri, citesc, îmi cultiv pasiunea pentru muzică şi film, scriu, compun sau merg la teatru. De asemenea, întâlnirile cu prietenii dragi şi cu familia mea sunt momente în care mă simt împlinit.
Vă vedeţi des cu familia?
Familia mea este la Cluj. Acolo locuiesc mama şi bunica mea. Încerc, pe cât se poate, să mă bucur de momentele în care bunica mă răsfaţă, uitând parcă ce vârstă am, că nu mai sunt copilul de-odinioară pe care îl alinta cu dulciuri, căruia îi dădea poveţe şi pe care îl învăţa că viaţa este cel mai de preţ avut pe care omul îl deţine. Când stau cu familia mea îmi aduc aminte de copilărie, de malul Arieşului, de momentele în care priveam cu încredere şi speranţe către viitor, în Turda mea natală, oraş din inima Ardealului. Mă văd cum eram în perioada în care nu aveam nicio grijă şi eram oarecum ferit de nedreptăţile şi nuanţele închise ale vieţii. Îmi amintesc, de asemenea, şi de cel ce mi-a fost sprijin, sfătuitor, mentor şi bun părinte, care va rămâne pentru vecie, alături de mama mea, cea mai mare bogăţie de pe pământ, tatăl meu.
Cine este cea mai apropiată persoană de sufletul dv.?
Sunt norocos că am în jurul meu persoane care ţin la mine dezinteresat, care mă iubesc şi care mă fac în fiecare zi să descopăr ceva nou, să văd cum e să fii bun, darnic, iubitor, cald, raţional ori visător. Totuşi, cel mai aproape de inima mea va rămâne, pentru totdeauna, publicul. El îmi arată cu adevărat cine sunt, când greşesc, când am realizat ceva, fiind în permanenţă cu mine. Iar doamna Irina Loghin este mentorul din sufletul meu. De la ea am învăţat foarte multe lucruri, dar probabil cel mai important a fost acela că trebuie să iubesc, să cunosc şi să preţuiesc valorile şi tradiţiile folclorului nostru. Tot ea mi-a arătat cum trebuie să gestionezi succesul şi cum poţi exploata o şansă care ţi se oferă într-un moment prielnic. Şi împreună cu doamna Irina Loghin vă pregătim noi surprize muzicale pentru începutul anului viitor, un album-eveniment cu şi despre România.
Artiştii sunt sensibili, visători. Pe dv. ce vă caracterizează?
Sunt o persoană echilibrată. Lăsând visarea şi romantismul în plan secund, cel mai important pentru mine este să îmi păstrez echilibrul. Sunt un om raţional, optimist şi poate că ce mă caracterizează cel mai bine, spre disperarea celor din jurul meu, e că sunt perfecţionist. Atât în profesie, cât şi în viaţă, realizez totul cu dăruire şi profesionalism, căci atunci când naşti arta din pasiune, când trăieşti cu pasiune, întreaga- ţi existenţă e mai frumoasă, mai împlinită.
V-aţi dori să vă extindeţi familia? Să fiţi tătic?
Am o familie numeroasă din care fac parte toţi prietenii mei. Pe zi ce trece simt cum ea se extinde şi devine mai puternică, prin cei ce găsesc în mine şi în muzica mea un motiv de alinare, de speranţă, de împăcare. Iar tătic sunt deja, am doi câini superbi, Ada şi Corso, doi lupi inteligenţi a caror privire mă emoţionează de fiecare dată.
Vă simţiţi un om fericit?
Sunt un om fericit şi împlinit, cu mine însumi, în primul rând. Credeţi-mă, nu există fericire mai supremă decât aceea că munca ta, realizată cu trudă, cu nopţi nedormite, cu stres, ajunge să fie apreciată de cei pentru care ai plămădit-o. Sunt fericit că pot cânta şi că, prin cântecul meu, aduc fericire şi altora.
Nu pot trăi fără…
…muzică
„Este cea mai frumoasă formă de magie şi sensul vieţii mele. Dacă ar fi să trăiesc din nou această viaţă,
aş face acelaşi lucru, fără să-mi pară rău vreo clipă. Grigore Vieru îmi spunea: «Am două vieţi: în vene-i
una, cealaltă în muzica înaltă. Întâia într-o zi muri-va, în cântec va trăi cealaltă».”
…public
„Dacă publicul meu nu ar exista, tot ce aş face ar fi în zadar. «Dacă vrei să ştii ce-am în suflet şi în gând/
Lasă-mă să cânt, lasă-mă să cânt».”
…prieteni
„Prietenia este ceva ce nu poate fi descris în cuvinte. Aceasta se simte, se trăieşte şi mai cu seamă
se aplică pentru oamenii dragi. Octavian Paler consemna, în ultimele-i mărturisiri, că cea mai de preț
avuție ce se poate îndrepta către eternitate e dăruită de cei pe care îi păstrezi lângă inima ta. Zilnic,
simt, tot mai puternic, că avuția mea se mărește cu fiecare notă umană ce se adaugă în portativul meu,
completând astfel partitura.”