De când este prezent atât pe scenă, cât şi pe micile ecrane, Aurelian Temişan a reuşit să îmbine armonios viaţa publică cu cea de familie. Ne-a povestit despre cum vede lumea în care ne aflăm, ce consideră a fi riscul succesului, dar şi despre fetiţa lui, de care este foarte mândru.
E dificilă misiunea de a juriza la show-ul „Te cunosc de undeva”?
Uneori, da. Sunt ediţii, multe aş spune, în care toţi cei opt concurenţi interpretează foarte bine rolurile decise de ruletă. Ei bine, atunci departajarea este foarte grea. Dar eu spun că până acum am făcut faţă cu brio misunii mele ca jurat, chiar dacă, uneori (sper că nu de multe ori), am fost şi puţin înjurat.
Ce artist v-ar plăcea să aveţi ocazia şi dv. să întruchipaţi şi consideraţi totodată că ar fi o misiune grea?
Fiind bărbat, nu cred că dacă ar trebui să interpretez vreun alt bărbat ar fi atât de dificil, însă dacă mi-ar pica la ruletă o femeie, atunci ar fi greu. Totuşi, deocamdată zic să mă bucur de postura pe care o am, adică de persoană care acordă note şi nu care trebuie să primească.
Sunt peste 20 de ani de când sunteţi o persoană cunoscută de toată lumea. Intimitatea şi liniştea familiei sunt dificil de păstrat?
Of, mă apucă şi râsul! Într-o lume a decadenţei, a scandalurilor provocate, a publicităţii făcute cu orice preţ, chiar cu preţul de a destrăma familii sau a goanei după notorietate artificială… este cam greu să păstrezi nişte valori care ar trebui să se numească valori normale.
Care este cel mai mare risc al succesului?
Succesul este o capcană. Sau, ca să îl citez pe tata, „succesul este ca o pâine rumenită, care miroase de îţi trezeşte toate simţurile şi din care, dacă muşti cu poftă, s-ar putea să nu vezi miezul negru, necopt şi deloc gustos.”
V-aţi confruntat cu insistenţe ale admiratoarelor?
Admiratoarele recurg la tot felul de tertipuri pentru a ajunge în faţa artistului preferat. Îmi aduc aminte de un moment, la un spectacol, când o tânără, cu vârsta de peste 18 ani, a venit la mine plângând, mi-a spus că mă iubeşte, că ştie toate versurile melodiilor pe care le cânt şi că nu vrea altceva de la mine decât să îi fac un copil. Ar fi avut vreo 22 de ani! (râde)
Sunteţi nu numai artist si soţ, ci si tatic. Fetiţa dv. s-a învaţat sa fie în centrul atenţiei, mai ales ca parinţii ei sunt persoane publice?
Nu i-am insufl at nicio secunda acest sentiment. Fetiţa mea Dora Maria (3 ani) este un copil cu multa personalitate si chiar daca ne vede la televizor pe mine sau pe soţia mea (n.r.: actriţa Monica Davidescu) nu sunt semne deocamdata de vedetisme.
Cine o rasfaţa mai mult, tati sau mami?
În funcţie de situaţie, tati sau mami, dar la modul general, amândoi.
Care sunt jocurile care va plac cel mai mult? Cântaţi împreuna cu ea?
Jocurile logice, obisnuite pentru copii. Cu muzica însa nu forţam nota, doar ce ne mai cânta si încânta ea cu ceea ce învaţa la gradiniţa.
Privind cariera dv. artistica, ce va doriţi foarte mult si înca nu aţi dobândit?
Am o lista! Crezi ca ne ajunge spaţiul în acest interviu? (râde)
Atunci spuneţi-mi care a fost perioada în care consideraţi ca aţi avut cel mai mare succes?
Cred ca în perioada piesei „Billy Joe King” si apoi „Eu nu mai sunt cel de ieri”, mai precis prin anul 1991.
Ce proiecte artistice pregatiţi pentru urmatoarea perioada?
Am proiecte si în afara televiziunii, iar pe lânga acestea sunt apariţiile mele la „Te cunosc de undeva” si mai pot fi vazut în fi ecare joi în cadrul emisiunii „Rai, da buni”, difuzata de Antena 2. Cânt împreuna cu The Funk Society, în asanumitul, de catre Mihai Morar, „Experimentul Temisan”.
Nu pot trăi fără…
…copil si copii
„Pentru a pastra viu copilul din mine si pentru a putea împartasi cu el din experienţa mea.”
…muzica
„Este logic de ce.”
…speranţa
„Daca nu le am pe primele doua, sper ca într-un fel sau altul sa fac repede rost de ele.”