Un om cu adevărat înfometat ar mânca orice, de la hainele de pe el până la... cel mai bun prieten. Află şi alte lucruri despre înfometare şi efectele ei."Mi-e foame" este una din replicile pe care le auzim sau le rostim zilnic, de mai multe ori pe zi. De fapt, într-o lume în care a obţine mâncare înseamnă un drum până la frigider sau cel mult până la supermarket, puţini ştiu ce este foamea adevărată, aceea care te-ar aduce în stare să mănânci orice sau să colecţionezi poze cu mâncare.Ce pot mânca oamenii cu adevărat înfometaţiUn şofer care a rămas captiv timp de o lună în maşina lui înghiţită de o avalanşă a supravieţuit pentru că şi-a mâncat hainele. A început cu pantofii de piele, apoi a trecut la şosetele şi căciula de lână, mestecându-le bine, iar la final a mâncat şi tricoul din bumbac.El a spus că s-a inspirat din povestea "omului care şi-a mâncat cizmele", un explorator american din anii 1800 care, în cursul unei expediţii a devenit atât de înfometat încât a încercat să se hrănească cu cizmele din piele pe care le purta. Au existat şi suspiciuni de canibalism asupra exploratorului şi a oamenilor lui.Acestea s-au confirmat în cazul grupului Donner, nişte pionieri americani care s-au mâncat între ei după ce au rămas izolaţi în munţi, iarna, fără hrană sau posibilitaţi de scăpare. Iar membrii unei echipe de rugby al caror avion s-a prăbuşit iarna, în munţi, au fost nevoiţi să mănânce din cadavrele celor decedaţi în accident.Se pare că şi în lagărele naziste au existat cazuri de canibalism din cauza înfometării şi probabil că astfel de întâmplări au loc şi astăzi, căci instintul de a supravieţui este mai puternic decât orice sentiment sau normă socială.Efectele înfometăriiCe s-ar fi întâmplat cu aceşti oameni dacă nu ar fi recurs la gesturi extreme? În primul rând că nu ar fi supravieţuit probabil mai mult de 30-45 de zile. Atât poate trăi un on normal fără mâncare, dar au fost şi persoane care au supravieţuit mai mult. Totul depinde de starea sănătăţii, cantitatea de muşchi şi de grăsime corporală, condiţiile în care trebuie să supravieţuieşti - temperatura, efortul pe care îl depui.Când este lipsit de glucoză, principala sursă de energie, corpul începe să folosească depozitele de glicogen din ficat. Acestea îi ajung până la 12 ore, după care va începe să se hrănească cu sine însuşi, folosind glicogenul stocat în muşchi. Dacă în câteva zile nu vine prima masă, corpul face economie de masă musculară şi începe să foloseasă depozitele de grăsime.Dar şi grăsimea joacă rolul ei în organism, un procent de aproximativ10% fiind esenţial pentru supravieţuire. Când ajunge în acest punct, organismul anunţă că are nevoie imediată de mâncare printr-o senzaţie de foame mai accentuată.Dacă nici acum nu primeşte mâncare începe din nou să se hrănească din muşchi.Inaniţia, adică suma efectelor pe care le produce înfometarea constă în atrofierea muşchilor, constipaţie, insomnie, slăbiciune, iritabilitate, hipotermie, scăderea metabolismului bazal şi scăderi în producţia hormonilor sexuali, ceea ce micşorează libidoul şi opreşte menstruaţia în cazul femeilor. Înfometarea înseamnă şi deficienţe de vitamine, care pot declanşa afecţiuni ca beri-beri, anemia, pelagra, scorbutul.Aceste boli combinate duc la diaree, erupţii cutanate, edeme, insuficienţă cardiacă şi renală.Beneficiile înfometăriiPe de altă parte, înfometarea are şi beneficii, atâta timp cât nu depăşeşte o anumită limită. Deşi nu s-au făcut studii extinse pe oameni, cele realizate cu ajutorul animalelor arată că indivizii care mănâncă puţin trăiesc mai mult, au un risc redus de cancer, diabet şi boli cardiovasculare, au o imunitate mai bună şi se menţin tineri pentru mai mult timp.Până acum, studiile pe oameni au arătat doar că înfometarea controlată este o cură de slăbire eficientă, atâta timp cât se face sub supravegherea medicului. Anumite ramuri ale medicinei alternative consideră înfometarea un proces natural şi sigur, care permite corpului să se detoxifice şi să se vindece.În unele ţări există chiar centre speciale unde oamenii se pot înfometa sub supraveghere medicală pentru slăbire, detoxifiere şi vindecarea unor afecţiuni pe care medicina alternativă la asociază cu alimentaţia greşită sau excesele alimentare.Experimentul Minnesota, obsesia pentru mancareNu ştim cum pot suporta foamea permanentă, căci lipsa de mâncare are efecte psihice deloc de neglijat.Acestea au fost observate în timpul experimentului Minnesota, care a avut loc în anii '40, la universitatea din Minnesota, SUA. Pentru că foametea era tot mai extinsă în lume la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, experţii au vrut să ştie care sunt efectele înfometării asupra oamenilor şi cum pot fi ei ajutaţi.Timp de şase luni subiecţii au fost supuşi unei diete de semi-înfometare, pentru a pierde 25% din greutatea corporală, timp în care erau nevoiţi să indeplineasca anumite sarcini şi să facă teste de inteligenţă şi de efort.Concluziile: înfometarea creşte riscul de isterie, ipohondrie, depresie. Subiecţii au devenit mai retraşi, şi-au pierdut interesul faţă de sex, se concentrau greu, nu puteau lua decizii.Mâncatul a devenit un adevărat ritual: unii îşi diluau mâncarea cu apă ca să pară mai multă, alţii obişnuiau să ţină fiecare bucăţică în gura pentru mult timp, ca să o poată savura. Aşa că mesele durau foarte mult.Mai mult, ei erau foarte interesaţi, dacă nu chiar obsedaţi de mâncare, în sensul că citeau şi coleţionau cărţi de bucate - unul din barbaţi avea 100 de cărţi la sfârşitul experimentului - deşi nu aveau posibilitatea de a găti, şi chiar făceau schimb de reţete.Mâncarea devenise cel mai important şi singurul lucru real din viaţa lor, motiv de fericire, teamă, anxietate, disperare. Când unul din ei primea o felie de pâine în plus, ceilalţi erau furioşi şi revoltaţi, iar momentul în care se afişau raţiile de mâncare era însoţit de anxietate şi teamă de a nu fi unul din cei care vor primi mai puţin.Unul din bărbaţi a încercat să mănâce dintr-un creion şi gustul i s-a părut bun. Altul şi-a tăiat trei degete cu un topor, fără să poată spune dacă a fost intenţionat sau din greşeală. Doi voluntari au fost excluşi din experiment pentru că au mâncat în afara centrului de cercetări. Unul şi-a cumpărat îngheţată şi lapte, după care a furat câteva ridichi, iar celălalt mesteca 40 de pachete de gumă pe zi şi căuta resturi de mâncare în gunoi.Oameni care mor de foame la propriuCei 36 de barbaţi care s-au înfometat în timpul experimentului Minnesota au acceptat să facă asta în speranţa că sacrificiul lor îi va ajuta pe medici să înţeleagă înfometarea, să vindece inaniţia şi astfel să pună capăt foametei din lume.Din păcate sacrifiul lor a fost în zadar. Chiar dacă astăzi ştim mai multe despre biologia infometării, tot exista milioane şi milioane de oameni care nu pot fi ajutaţi. În timp ce noi folosim expresia "mor de foame" cu zâmbetul pe buze şi aruncâm zilnic mâncare bună, în lume chiar sunt oameni care mor de foame şi încă mai mulţi decât ai crede.Conform datelor ONU, simpla lipsă de vitamina A omoară milioane de bebeluşi în fiecare an. Peste 10 milioane de copii sub cinci ani mor anual din cauza malnutriţiei, iar un copil din patru este subponderal. Chiar dacă nu mor de foame propriu-zis, ei capătă diverse boli asociate cu lipsa anumitor nutrienţi.Dar şi adulţii suferă de foame. 1,2 miliarde de persoane suferă pentru că nu au suficientă mâncare. Totuşi, în ultimele decenii situaţia lor s-a îmbunătăţit. Dacă în 1970 37% din locuitorii globului erau înfometaţi, astăzi doar 17% au această problemă. Cele mai afectate ţări sunt India, China, Congo, Bangladesh, Paskistan şi Etiopia.Foto: Shutterstock