Japonezii au transformat imobilizarea cu ajutorul sforilor într-o adevărată artă, transmisă din generaţie în generaţie, urmând reguli de estetică şi diferite kata-uri (forme).
Kinbaku provine din limba japoneză şi înseamnă „legat strâns”, iar Kinbaku-bi înseamnă, la propriu, „frumuseţea legării strânse”. Kinbaku – adesea numit Shibari (în vest) sau Sokubaku – este un stil de BDSM (Bondage and Discipline, Dominance and Submission, Sadism and Masochism) ce implică legarea partenerului cu sfoară, în modele complicate, dar interesante din punct de vedere estetic.
Adesea, partenerul submisiv – cel legat – este aşezat în poziţii asimetrice şi intenţionat incomode, iar plăcerea constă nu în finalitatea actului, ci în „drumul” parcurs până ce se termină procesul imobilizării, de către ambii parteneri. Uneori sforile devin o extensie a braţelor, iar cel legat le poate folosi pentru a comunica prin mişcarea lor.
În metodele tradiţionale de kinbaku se folosesc sfori din fibre vegetale, cum ar fi cânepa, iuta ori inul, deoarece acestea nu alunecă unele pe altele. Într-o „sesiune” de kinbaku se folosesc în jur de şapte-opt metri de sfoară, denumită asanawa, nu mai subţire de patru milimetri. Foto: Shutterstock