Relaţiile pe internet: de pe chat la Starea Civilă

De Lumea Femeilor pe

S-au cunoscut întâmplător, într-un moment în care se aşteptau cel mai puţin: pe Internet. Pe atunci însă, nici nu bănuiau că o simplă discuţie îi va uni pentru totdeauna…
Poate a trecut pe lângă el pe stradă şi nici a ştiut că acel necunoscut este, de fapt, dragostea vieţii ei. A corespondat cu un străin prin Internet, fără să fi ştiut o clipă cine este, a avut încredere în el, i-a împărtăşit gândurile şi tot ceea ce a simţit. O putere nevăzută a împins-o în acest joc nebun, periculos, frumos… Nu a mai avut puterea de a se împotrivi, şi-a dorit dorit din ce în ce mai mult şi s-a avântat cu ochii închişi într-o iubire ce părea imposibilă…
Povestea ne este cunoscută şi seamănă cu scenariul unui love story. Însă, de multe ori viaţa bate filmul, iar povestea Iuliei şi a lui Felix Bârcă a depăşit cu mult graniţele unei simple iubiri. Motivul? S-au întâlnit într-un mod cu totul întâmplător, pe Internet, într-un moment în care nici unul dintre ei nu era pregătit pentru a-şi întâlni iubirea vieţii.
Dar destinul nu ne aşteaptă să ne decidem sau să ne gândim prea mult. Nu ne întreabă nici ce ne dorim şi nici când ne dorim; ne pune direct în faţa faptului împlinit şi ne lasă apoi să ne descurcăm singuri.
Dragostea lor a început din joacă. O joacă incitantă şi plăcută, care a devenit însă din ce în ce mai serioasă.
Pe atunci, nici unul dintre ei nu bănuia că acele discuţii aveau să-i apropie din ce în ce mai mult, iar relaţia lor avea să se transforme într-un sentiment ce-i va uni pe viaţă. Ce a urmat? O poveste de iubire cum rar ţi-e dat să întâlneşti, între două persoane care, aparent, nu au nimic în comun. Cu o o excepţie: o casuţă de mail, pe Internet.

„Internetul, noua mea jucărie“

Înainte de a-l întâlni pe Felix, Iulia coresponda pe Internet cu vechi prietene. „Era o preocupare pe care o descoperisem recent şi care-mi umplea timpul. Mi se părea fascinant să poţi vorbi cu persoane din diferite colţuri de ţară, la fel de repede cum ai fi vorbit la telefon. Numai că, în loc să îi auzi celuilalt vocea în receptor, vedeai cuvintele pe care el ţi le scria pe ecran. Totul a început ca fiind o glumă, o jucărie nouă care, mă scotea din plictiseală şi mă readucea, într-un fel, la viaţă“.

Străinul care i-a furat inima

Ziua în care s-au întâlnit pe Internet fost una ca oricare alta. „Am vrut să întâlnesc mereu persoane noi, iar numele lui Felix m-a atras din prima clipă. I-am trimis un mesaj. „Bună. Vorbim?“ Mi-a răspuns imediat şi, de atunci, am început să vorbim vrute şi nevrute.
Mă simţeam bine discutând cu el, iar acea intimitate a noastră îmi dădea siguranţă, chiar dacă, până la urmă, nu era decât un străin. Jocul acesta de-a v-aţi ascunselea începea să-mi placă din ce în ce mai mult, căci aici nu existau reguli: puteam să mi-l imaginez pe Felix cum vreau eu, să cred despre el ce vreau eu, să-mi închipui cum zâmbeşte, cum se încruntă, cum râde… Începusem să-i ştiu reacţiile, părerile, să ghicesc ce vrea să spună înainte de a spune. Îl plăceam pe acest necunoscut misterios de care ajunsesem, într-un fel, dependentă.
Însă, această dependenţă începuse, la un moment dat, să mă sperie. Mă întrebam ce se petrece cu mine. De ce vreau să vorbesc cu el în fiecare zi? De ce aştept cu înfrigurare în fiecare seară să-mi răspundă la mesaje? De ce intru pe Internet şi îl caut mereu pe acest străin de care nu mă leagă, practic, nimic?“ Erau întrebări chinuitoare, cu atât mai mult cu cât răspunsul devenise din ce în ce mai clar: îl plăcea mult pe Felix.

Curajul de a-şi întâlni jumătatea

La început, Iulia nici nu voia să se gândească la una ca asta. Cum să ajungă faţă în faţă cu un necunoscut întâlnit pe Internet? Dar, curiozitatea şi dorinţa de a face ceva nebunesc au făcut-o să accepte prima întâlnire faţă în faţă. „Eram o persoană la locul ei, care se ghida în viaţă după reguli şi principii de neclintit, care acţiona mereu după cum trebuia şi niciodată după cum îi dicta inima. În acel moment, mi-am dorit să fac şi eu o nebunie: să am curajul de a-mi întâlni jumătatea“.
Cei doi au stabilit să se vadă chiar a doua zi. „Am avut emoţii cum nu mai avusesem niciodată până atunci. Deja, nimic din ceea ce făceam nu mai era un simplu joc. Lucrurile evoluaseră fără să-mi dau seama, iar eu eram mult prea prinsă ca să realizez ce se întâmplă“. Au ajuns la locul de întâlnire amândoi în acelaşi timp, dar nu s-au recunoscut. „Afost amuzant pentru că, imediat cum am ajuns, l-am sunat şi l-am întrebat unde este. „Cred că în stânga ta“, mi-a răspuns pe un ton amuzat. În acel moment, amândoi ne-am întors brusc unul spre celălalt, având încă telefoanele la ureche“.

O iubire ca-n filme

Într-o fracţiune de secundă, cei doi au devenit, brusc, unul pentru celălalt, fiinţe reale, într-o lume cât se poate de reală. „Am încercat să ne purtăm cât mai natural, deşi amândoi aproape că tremuram de emoţie. Era pentru prima dată când mă aventuram într-o poveste fără să-i cunosc sfârşitul. Şi, ciudat, nici nu mă interesa care va fi acesta.
Trăiam pur şi simplu clipa, aşa cum nu făcusem niciodată“, spune Iulia. Acesta a fost începutul poveştii lor, iar prima etapă, ca în orice film de dragoste, s-a încheiat la starea civilă. „Şi acum închid câteodată ochii şi-mi amintesc privirile lui din seara nunţii: emanau atât de multă iubire! Pot spune că nu noi am forţat destinul, ci pur şi simplu, atunci când trebuie să se întâmple ceva, se întâmplă oricum, oriunde. Iar cu noi s-a întâmplat cel mai frumos lucru din lume: ne iubim“.
Foto: Thinkstock

EXCLUSIV! Melania Medeleanu și băiețelul său pe coperta Revistei Unica

EXCLUSIV! Melania Medeleanu și băiețelul său pe coperta Revistei Unica