Cine este biblioterapeutul tău de suflet?

De Camelia Cavadia pe
Într-o lume în care – cel puţin aparent – se socializează mai mult ca niciodată şi oamenii sunt dispuşi să se împrietenească (cel puţin virtual) mai uşor ca oricând, e uluitor faptul că sunt mulţi cei care se simt singuri şi neînţeleşi. Zeci de întrebări rămân suspendate-n aer, căci răspunsurile nu vin de nicăieri. Zeci de nevoi rămân nealinate, căci nu e nimeni să le observe.  Oamenii sunt grăbiţi şi adânciţi în propriile vieţi. În astfel de situaţii, rezolvările ar putea veni de acolo de unde te aştepţi mai puţin: din cărți. Poate părea greu de crezut, dar de cele mai multe ori cartea potrivită citită la momentul oportun poate arăta calea de urmat și aduce liniștea și vindecarea de care ai nevoie.

În lume se vorbește deja despre terapia cu cărți, iar pentru asta s-a găsit și-un nume: biblioterapia. Bilioterapeutul nu este altceva decât un fel de „doctor” care te vindecă prin cărți. Nu-ţi prescrie reţete de medicamente, ci liste de lectură. Se practică deja cu succes în Europa și peste Ocean şi se pare că „tratamentul” dă roade. Cei care apelează la biblioterapie se simt mult mai bine după ce descoperă că sunt şi alţi oameni care au trecut prin aceleaşi experienţe cu ale lor sau pur şi simplu când găsesc în cărţi răspunsurile căutate.

Pentru fiecare moment din viață există o carte potrivită

Se spune că pentru fiecare moment din viață, întrebare sau răscruce există o carte potrivită. Ai simțit că ai găsit într-o carte mai multe răspunsuri decât ai primit vreodată de la cei de la care le-ai așteptat? Ai citit vreodată ceva care să fi simțit că a venit chiar la momentul  potrivit? Ceva care să te fi făcut să crezi că acea carte a fost scrisă anume pentru tine? Că cineva a luat povestea ta și-a pus-o-n paginile cărții lui? Te-ai regăsit vreodată atât de tare-ntr-o poveste încât ai avut impresia că scrie despre tine?

Oooo, da, eu am simțit asta din plin și poate și de aceea cred în biblioterapie. Pentru fiecare perioadă a vieţii mele a existat o carte potrivită, astfel că n-am cum să mă gândesc la adolescenţă fără nu mă simt prinsă în „Pânza de păianjen” a Cellei Serghi. O carte-miraj în care am găsit toate promisiunile de care avea nevoie sufletul meu dornic să trăiască, să înceapă marea aventură a iubirilor fermecate. Am transferat de atâtea ori vilegiaturile Dianei asupra mea, încât atunci când am văzut pentru prima dată Balcicul am simţit că regăsesc ceva din mine pe plajele bătute de soare, alintate de un vânt suav. N-am cum să-l sar pe Camil Petrescu şi ale sale introspecţii. Copiam pasajele preferate pe bucăţi de hârtie pe care le vâram peste tot, de-ajunsem să am cărţile, buzunarele, noptierele, biroul pline de fraze ce-mi roiau mereu în cap. Le-nvăţasemm pe dinafară şi le scoteam din minte cu precizia unui arhivar ori de câte ori mi se părea că viaţa îmi dă întâlnire cu situaţii asemănătoare.

Întotdeauna au existat cărți-prietene care m-au însoțit pe drumul vieții

Mai apoi, când tumultul vieţii m-a cuprins, am retrăit an de an „Noaptea de Sânziene”, cu speranţă că mereu voi găsi o cameră Sambo în care să mă retrag pentru a mă pierde într-un univers vrăjit. Am făcut din recitirea acestei cărţi un ritual numai de mine ştiut din care am sperat să-mi pot lua bucuria de a trăi poveşti dincolo de această viaţă. Uneori am reuşit, alteori nu, dar „Noaptea de Sânziene” a lui Mircea Eliade mi-a fost alături şi a fost martora transformărilor mele sufleteşti. N-am cum să nu mă opresc apoi la „Crimă şi pedeapsă” a lui Dostoievski, care m-a făcut pentru prima dată să intru atât de bine în pielea unui personaj încât să-i simt remuşcările, năduşeala, sămânţa fricii împlântată-n suflet. Au urmat toţi ruşii şi personajele lor vii, Fitzgerald, cu ai săi ani `30, Steinbeck, Hemingway, Ishiguro, Márquez, Hesse, Saramago, Auster, Franzen, Kadare, Marias, Buzatti, Reverte-Perez, Coetzee, McEwan, R. Gary, Figueroa, Roth, J. Coe, D.Grossman, Yalom (cu toate angoasele, slăbiciunile, neputinţele sufletului omenesc)… şi lista ar putea continua la nesfârşit pentru că întotdeauna au existat cărţi-prietene ce m-au însoţit pe drumul vieţii.

„Zi-mi și mie ce să mai citesc!”

Acum e greu să alegi cărţile ce ţi-ar putea plăcea pentru că oferta este vastă şi fără un mic ghidaj, multe ar putea trece pe lângă tine fără să ştii de existenţa lor. De câţiva ani încoace mi-am făcut un obicei din a urmări recomandările de lectură ce vin din jur și am grijă să fac urechile pâlnie de fiecare dată când cineva vorbește cu entuziasm despre cărțile care i-au plăcut. E un dar pe care acel om ni-l face nouă, iar el trebuie primit cu bucurie. Ca orice dar. Până să existe și la noi biblioterapeuți cu acte în regulă ne putem bucura de dărnicia bloggerilor de carte, de prietenii care citesc mult și diversificat și care ne împărtășesc din experiența lor, de sfaturile de lectură ale profesorilor, librarilor, la urma-urmei ale oricărui om care poate să-ți recomande ceva potrivit cu universul tău. Aproape fiecare dintre noi are în jur pe cineva căruia-i cere sfatul atunci când vrea să meargă la sigur cu o lectură. „Auzi, plec și eu în vacanță și aș vrea să-mi iau la mine o carte mai ușurică așa, dar nici maculatură, ceva care să mă amuze și să mă facă să mă bucur de vacanță. Ce-mi recomanzi și mie?” ori „E ziua unei prietene care citește mult și vreau să-i fac cadou o carte, da’ nu știu ce naiba să-i iau că și le cumpără pe toate. Ai tu cumva vreo idee?” sau pur și simplu „Zi-mi și mie o carte bună, că demult n-am mai citit ceva care să-mi placă” ori „Ia zi, da’ o carte de istorie, îmi recomanzi și mie?” sau „Zi-mi și mie ce să mai citesc!”. Sunt rugăminți pe care le-am auzit de-atâtea ori în jurul meu și la care mereu s-a găsit un binevoitor să răspundă.

Dintotdeauna arta a reușit să aducă în sufletele privitorilor emoții uriașe, greu de explicat în cuvinte. Artiștii ating catharsisul, iar privitorul se încarcă cu magia și puterea operei create. Dacă scriitorii se descarcă prin scris, cititorii se încarcă cu emoția din pagini și o transmit mai departe prin lume, ca pe-o boală contagioasă, dar frumoasă, de la om la om. Scriitorul și cititorul sunt ca două vase comunicante, iar transferul de magie este complet numai atunci când unul l-a găsit pe celălalt. Fiecare carte își are cititorii ei, iar unii oameni sunt uneori indicatoare cu mâinile răsfirate în direcțiile în care sunt de găsit cărțile potrivite pentru noi. Sunt bloggeri, librari, editori, bibliotecari, prieteni, cunoscuți, într-un fel, biblioterapeuții noștri. Al tău care e?

Camelia Cavadia este scriitoare, owner carticusuflet.ro și co-owner coolturamall.ro 

Foto: Alina Sin

Citește și – 4 lecturi de vară de la Camelia Cavadia

Urmăreşte cel mai nou VIDEO încărcat pe unica.ro