Printre amintiri

Am zabovit o clipa si am realizat ca este un subiect extrem de delicat, acel sentiment este greu de descris. Acum 8 ani a venit pe lume fetita mea, eu aveam 20, eram asa de speriata, in mintea mea erau numai scenarii horror, am ajuns la maternitate cu o imagine bine intiparita in mintea mea, cea din filme: daca nu tip cat mai tare bebe nu se arata. Asa ca atunci cand am crezut ca este momentul am tipat cat am putut, dar in momentul in care s-a intamplat minunea am simtit ca m-am nascut pentru a doua oara. Nu realizam daca este vis sau realitate, radeam si plangeam, nu puteam crede ca acel bebe este al meu si ca de acum incolo rolul meu este de al ocroti si de al iubi. O priveam, o atingeam si simteam cum viata mea a luat un alt drum, ca este minunat sa fi mama, este minunat sa simti cum bebele tau are nevoie de tine sa-l ajuti sa paseasca in aceasta lume. Peste 4 ani a urmat a doua experienta, in mintea si in sufletul meu era o liniste deplina. Daca prima data a fost usor si nu cum ma asteptam si acum a fost la fel, dar surpriza! Nu au fost momente de tipete, dar au fost cateva ore… aveam impresia ca nu voi reusi… dar a trecut, amandoi am reusit sa invingem acele clipe de cosmar si a venit pe lume un baiat frumos si sanatos care prin tipetele sale a reusit sa stranga pe langa el personalul medical si ulterior acasa intreaga familie. Anii trec, raman amintirile si doar acele momente frumoase isi au locul in sufletele noastre de mamici iubitoare. Raman acele clipe minunate in care am tinut pentru prima data in brate fiintele carora le-am dat viata.

Am zabovit o clipa si am realizat ca este un subiect extrem de delicat, acel sentiment este greu de descris. Acum 8 ani a venit pe lume fetita mea, eu aveam 20, eram asa de speriata, in mintea mea erau numai scenarii horror, am ajuns la maternitate cu o imagine bine intiparita in mintea mea, cea din filme: daca nu tip cat mai tare bebe nu se arata. Asa ca atunci cand am crezut ca este momentul am tipat cat am putut, dar in momentul in care s-a intamplat minunea am simtit ca m-am nascut pentru a doua oara. Nu realizam daca este vis sau realitate, radeam si plangeam, nu puteam crede ca acel bebe este al meu si ca de acum incolo rolul meu este de al ocroti si de al iubi. O priveam, o atingeam si simteam cum viata mea a luat un alt drum, ca este minunat sa fi mama, este minunat sa simti cum bebele tau are nevoie de tine sa-l ajuti sa paseasca in aceasta lume. Peste 4 ani a urmat a doua experienta, in mintea si in sufletul meu era o liniste deplina. Daca prima data a fost usor si nu cum ma asteptam si acum a fost la fel, dar surpriza! Nu au fost momente de tipete, dar au fost cateva ore… aveam impresia ca nu voi reusi… dar a trecut, amandoi am reusit sa invingem acele clipe de cosmar si a venit pe lume un baiat frumos si sanatos care prin tipetele sale a reusit sa stranga pe langa el personalul medical si ulterior acasa intreaga familie. Anii trec, raman amintirile si doar acele momente frumoase isi au locul in sufletele noastre de mamici iubitoare. Raman acele clipe minunate in care am tinut pentru prima data in brate fiintele carora le-am dat viata.

Urmăreşte cel mai nou VIDEO încărcat pe unica.ro
Primești pe e-mail cele mai importante articole apărute pe Unica.ro!