Intre dragoste si cariera

De Unica.ro, pe

Dragele mele, va citesc luna de luna povestile si cateodata stau pe ganduri multa vreme dupa aceea si meditez la ce este bine si ce nu. Povestea mea este mai bine spus o destainuire si o descarcare a sufletului meu. A trecut ceva vreme de la decizia mea si pina acum. Sunt o tanara mamica care s-a casatorit de multa vreme, aproape 9 ani. Eram mica, abia terminasem scoala si atunci simteam ca nu pot sa mai traiesc departe de el nici macar un minut. Am hotarit sa ne mutam impreuna, lucram ca profesoara atunci in primul meu an, am facut nunta si eram foarte fericiti. Eu il iubeam nebuneste si nu ma interesa daca si din partea lui este o dragoste la fel de nebuna. Nimic si nimeni nu putea sa ma faca sa deschid ochii si sa vad ca pentru el… nu prea conta. Au trecut vreo 3 ani si am schimbat locul de munca avand posibilitatea sa lucrez acolo unde visam de mica, intr-o televiziune, chiar daca era una locala. A fost o parte din viata mea pe care niciodata nu o voi uita. Am trait un vis, cei mai minunati ani, dar odata cu fericirea au inceput si certurile intre noi, suparari pe motive neintemeiate. De ce? Era obisnuit ca el sa fie primul intotdeauna, in centrul atentiei si restul mai fraieri sa zic asa. A inceput sa-mi interzica sa mai merg la acest loc de munca, pe motive ca numai „parasutele” merg acolo, ca nu este un serviciu cu program bine stabilit, ca daca nu, el nu mai sta cu mine… Aproape un an am incercat sa trag de el si sa continui sa merg la munca. A facut orice sa ma indeparteze de zona in care lucram. A cumparat un apartament intr-o zona mai departata. Trebuia sa schimb multe mijloace de transport sa pot ajunge la munca si incet incet a invins. Am renuntat pentru un post de radio din orasul in care locuiam acum. Acolo conditiile de munca si salariul nu ma incantau deloc, asa ca am renuntat. Cum el isi dorea de mult, am facut un curs de contabilitate si am inceput sa lucrez in acest domeniu care nici acum nu a reusit sa se apropie de sufletul meu. Am avut o perioada in care chiar daca iubirea mea pentru el era enorma si nu putea sa ma lase sa iau decizii negative impotriva relatiei, am reusit totusi sa plec de acasa si sa stau departe de el cateva saptamini. Dar fara nici o importanta… gandul meu era tot la el si la faptul ca eu greseam si el avea dreptate. Am avut cateva discutii si am hotarit sa ne impacam, sa ne acceptam cu defectele noastre si sa avem un copil care poate ne va schimba si ne va face din nou fericiti asa cum eram la inceput. De aceea spun ca mi-a fost foarte greu sa trec peste acel moment, peste visl meu de a fi jurnalist si peste faptul ca el nu ma iubea atat de mult cat credeam eu. Acum avem un print de doi ani si 5 luni care este cel mai important proiect realizat din viata mea si sa zic ca suntem aproape la fel ca inainte din punct de vedere sentimental, numai ca in inima mea este viu acel vis de a lucra din nou in media. Chiar daca nu se va mai realiza poate niciodata, din inima mea nu va pleca. Este partea cea mai frumoasa din viata mea de pina sa apara micutul meu, care este asa cum l-am visat si cum ma rugam la Dumnezeu sa fie. Iubirea invinge totul, darima chiar visuri si planuri pe care ti le propui, dar nu sterge din inima ta ceea ce candva ai trait sau ti-ai dorit. Ramine acolo intr-un colt si reapare atunci cand cel de linga tine greseste cu ceva si te inraieste si te face sa simti putina greata fata de el. Respectul si egalitatea sunt cele mai importante lucruri intr-o familie dar, uneori, cand unul este mai ciudat trebuie sa lasam de la noi si sa trecem peste greutati. Sunt multe de povestit din acest capitol, insa nu vreau sa va plictisesc si sa va produc mila fata de mine. Am povestit doar o parte din capitolul vietii, recunosc ma simt mai bine pentru ca si alaturi de voi ma simt ca intr-o familie, si de ce nu unica, privind povestea mea.

Dragele mele, va citesc luna de luna povestile si cateodata stau pe ganduri multa vreme dupa aceea si meditez la ce este bine si ce nu. Povestea mea este mai bine spus o destainuire si o descarcare a sufletului meu. A trecut ceva vreme de la decizia mea si pina acum. Sunt o tanara mamica care s-a casatorit de multa vreme, aproape 9 ani. Eram mica, abia terminasem scoala si atunci simteam ca nu pot sa mai traiesc departe de el nici macar un minut. Am hotarit sa ne mutam impreuna, lucram ca profesoara atunci in primul meu an, am facut nunta si eram foarte fericiti. Eu il iubeam nebuneste si nu ma interesa daca si din partea lui este o dragoste la fel de nebuna. Nimic si nimeni nu putea sa ma faca sa deschid ochii si sa vad ca pentru el… nu prea conta. Au trecut vreo 3 ani si am schimbat locul de munca avand posibilitatea sa lucrez acolo unde visam de mica, intr-o televiziune, chiar daca era una locala. A fost o parte din viata mea pe care niciodata nu o voi uita. Am trait un vis, cei mai minunati ani, dar odata cu fericirea au inceput si certurile intre noi, suparari pe motive neintemeiate. De ce? Era obisnuit ca el sa fie primul intotdeauna, in centrul atentiei si restul mai fraieri sa zic asa. A inceput sa-mi interzica sa mai merg la acest loc de munca, pe motive ca numai „parasutele” merg acolo, ca nu este un serviciu cu program bine stabilit, ca daca nu, el nu mai sta cu mine… Aproape un an am incercat sa trag de el si sa continui sa merg la munca. A facut orice sa ma indeparteze de zona in care lucram. A cumparat un apartament intr-o zona mai departata. Trebuia sa schimb multe mijloace de transport sa pot ajunge la munca si incet incet a invins. Am renuntat pentru un post de radio din orasul in care locuiam acum. Acolo conditiile de munca si salariul nu ma incantau deloc, asa ca am renuntat. Cum el isi dorea de mult, am facut un curs de contabilitate si am inceput sa lucrez in acest domeniu care nici acum nu a reusit sa se apropie de sufletul meu. Am avut o perioada in care chiar daca iubirea mea pentru el era enorma si nu putea sa ma lase sa iau decizii negative impotriva relatiei, am reusit totusi sa plec de acasa si sa stau departe de el cateva saptamini. Dar fara nici o importanta… gandul meu era tot la el si la faptul ca eu greseam si el avea dreptate. Am avut cateva discutii si am hotarit sa ne impacam, sa ne acceptam cu defectele noastre si sa avem un copil care poate ne va schimba si ne va face din nou fericiti asa cum eram la inceput. De aceea spun ca mi-a fost foarte greu sa trec peste acel moment, peste visl meu de a fi jurnalist si peste faptul ca el nu ma iubea atat de mult cat credeam eu. Acum avem un print de doi ani si 5 luni care este cel mai important proiect realizat din viata mea si sa zic ca suntem aproape la fel ca inainte din punct de vedere sentimental, numai ca in inima mea este viu acel vis de a lucra din nou in media. Chiar daca nu se va mai realiza poate niciodata, din inima mea nu va pleca. Este partea cea mai frumoasa din viata mea de pina sa apara micutul meu, care este asa cum l-am visat si cum ma rugam la Dumnezeu sa fie. Iubirea invinge totul, darima chiar visuri si planuri pe care ti le propui, dar nu sterge din inima ta ceea ce candva ai trait sau ti-ai dorit. Ramine acolo intr-un colt si reapare atunci cand cel de linga tine greseste cu ceva si te inraieste si te face sa simti putina greata fata de el. Respectul si egalitatea sunt cele mai importante lucruri intr-o familie dar, uneori, cand unul este mai ciudat trebuie sa lasam de la noi si sa trecem peste greutati. Sunt multe de povestit din acest capitol, insa nu vreau sa va plictisesc si sa va produc mila fata de mine. Am povestit doar o parte din capitolul vietii, recunosc ma simt mai bine pentru ca si alaturi de voi ma simt ca intr-o familie, si de ce nu unica, privind povestea mea.

Urmăreşte cel mai nou VIDEO încărcat pe unica.ro
Primești pe e-mail cele mai importante articole apărute pe Unica.ro!