Cred că primul sân de femeie pe care l-am bănuit cu privirea a fost cel al Danei Săvuică. Stătea ascuns lasciv în spatele ţiplei unei perechi de ciorapi Adesgo de pe noptiera...maică-mii. E, poate, primul sân văzut de generaţia mea. Peste câţiva ani am descoperit un pachet de cărţi de joc sexy şi m-am delectat cu o colecţie integrală de sâni.Rotunjori şi fermi precum nişte hamburgeri altoiţi, micuţi şi timizi, imenşi, dospiţi precum pâinea plină de drojdie (nu cred că se inventase încă siliconarea), în forme de pere, mere, jumătăţi de pepenaşi, ce s-o mai lungesc, o adevărată desfătare a ochiului unui puşti aflat la porţile adolescenţei. Mai apoi au apărut sânii reali ai femeilor din viaţa mea. Fiecare cu istoria şi povestea lor, cu dramele şi sezualităţile lor; unii vitali şi obraznici ca o echipă de agenţi de vânzări, alţii lascivi şi morocănoşi precum o dimineaţă de luni înainte de a-şi fi băut cafeaua, alţii mofluzi şi somnoroşi, ca femeile în zilele ploioase, alţii răsfăţaţi, exuberanţi, ieşind zglobiu din sutiene asemeni copiilor conştienţi de drăgălăşenia lor. În tot cazul, ca orice bărbat în firea lui, am privit sânii ca pe o parte distincă a sexualităţii unei femei."Cât despre sfârc, se ştie, e ultima frontieră a privirii furişe" Piciorul e cum e, peste o gleznă ceva mai puţin finisată mai treci, un şold neofertant într-o primă fază poate fi tolerat cu tandreţe, însă când ajungi la sâni treaba se complică peste măsură. Acolo studiezi atent, vrei să palpezi delicat, cauţi să atingi şi să evaluezi neîncetat cum stă situaţia şi, mai ales, vrei să tragi cu ochiul.Cât despre sfârc, se ştie, e ultima frontieră a privirii furişe, punctul final şi cel mai important al oricărei călătorii imaginare către sânul unei femei. Nu cred că există bărbat, în afară de sfinţii cei mai performanţi, care să-şi înfrângă cu uşurinţă tentaţia de a-şi lăsa ochiul să fugă în voie către imaginea unui sân dezgolit sau către aleea surprizelor, care se conturează vizibil între cupele unui sutien. N-ai cum! E ca şi cu pilitura de fier din experimentele de pe vreema gimnaziului, care se repezea să se lipească de magnet imediat ce-l simţea prin preajmă.Citeşte continuarea în pagina următoare."Există o situaţie în care sânul devine din obiect al veneraţiei şi interesului sexual o cu totul altă chestie"Aşa şi cu sânii: e nevoie doar să întrezăreşti unul şi deja te repezi să-l evaluezi, să-i dai o notă şi să-l aşezi într-o listă bine definit` de exponate. Ei bine, există o situaţie în care sânul devine din obiect al veneraţiei şi interesului sexual o cu totul altă chestie.În această situaţie ciudată, cu care nu sunt deloc obişnuiţi, bărbaţii cei mai pofticioşi se ruşinează, înghit în sec şi, de regulă încearcă un sentiment al penibilului pe care nu ştiu exact cum să ţi-l reprime.Chiar şi cel mai mare macho se transformă într-un pudel speriat, care lasă privirea în podea şi dă timid din coadă, atunci când se află în preajma unei femei care alăptează şi face asta în public, în lumina zilei, pe banca dintr-un parc sau într-o grădină. O gură de bebeluş sugând la un sfârc are darul de a transforma pe loc o ţâţă mişto într-o imagine a maternităţii.Brusc, jena îţi năvăleşte în ograji şi-n gât, ca un tzumami de lăptic, nostalgie maternă şi confuzie sexuală care te ia pe sus şi te îneacă în ruşine, tocmai când te pregăteai să treci la evaluarea unei ţinute topless. E ca şi cum te-ai uita prin ceaţă şi ai vedea vag cum odată, demult, în vremurile mişto ale bebeluşiei, despre care nu-ţi aminteşti absolut nimic, când nu era aveai nici meeting-uri, nici target-uri, nici de bussines plan-uri nu-ţi păsa, ţineai în mână un sân din care sugeai şi adormeai în gură cu un sfârc.Un sân pe care, îţi dai seama dintr-o dată, nu ţi-a trecut niciodată prin cap să-l evaluezi, să-i dai vreo notă şi să-l pui într-un tabel Mendeleev al sânilor pe care ţi-ai plăcea să-i pipăi, să-i guşti, să-i priveşti.De astăzi, Alin Ionescu devine colaborator permanent unica.ro şi scrie în rubrica "Părerea lui".