Fiind o începătoare în ale alergării, mă impresionează oamenii care pot să alerge câte şase - şapte kilometri fără oprire. Cu atât mai impresionată am fost...... când am cunoscut-o pe Oana, care aleargă nu şase - şapte, ci 42 de kilometri. Mai exact e vorba de 42,195 kilometri, cât măsoară un maraton. Oana Badea are 42 de kilograme, dar este cu adevărat "un munte de voinţă". Nu este sportivă "de meserie". Are un job full-time, în cadrul unei multinaţionale şi, ca multe dintre noi, termină lucrul undeva după ora 19:00. Numai că la aceasta oră ea nu se îndreaptă ca noi către canapeaua de acasă, ci către pista de alergare.Îşi pune echipamentul la birou, se înarmează cu un spray paralizant şi porneşte alergând de la Piaţa Victoriei, unde lucrează, până la Arcul de Triumf şi înapoi. E un traseu pe care în unele seri îl face şi de patru- cinci ori. La sfârşit se întoarce la birou, se schimbă şi abia apoi porneşte către casă. "Nici nu visam că voi ajunge să alerg un maraton"De ce atâta "deranj"? "Din pură pasiune", spune Oana, care nu vede antrenamentele ca pe un sacrificiu. Ba din contră, îi place să alerge, mai ales seara. "După o zi încărcată de birou, e modul în care eu mă relaxez."De mică a cochetat cu sportul, dar a început să alerge serios abia după ce a terminat Facultatea de Drept pentru că în urma licenţei rămăsese cu ceva kilograme în plus. A mers la stadion şi a început cu doi kilometri, apoi patru, după care a început să alerge în Herăstrău, unde o tură de lac are 4 kilometri. Se întâmpla acum nouă ani, când românii nu descoperiseră încă beneficiile alergării. "Cel mult trei oameni întâlneam pe tura de lac. Acum întâlneşti 10 - 20 pe o tură."În scurt timp a reuşit să alerge un semimaraton, adică 21 de kilometri. Avantajul a fost că a pornit treptat. "M-a ajutat foarte mult faptul că eu nu-mi propusesem să alerg maraton. Nici nu visam la momentul ăla că voi ajunge să alerg maraton. Pur şi simplu alergam de plăcere."Abia în octombrie 2009 s-a hotărât să se antreneze pentru primul maraton, pe care l-a alergat în iunie 2010.Recunoaşte că nu s-a antrenat pentru el foarte mult, dar a avut multă voinţă. S-a întâmplat la evenimentul Iron Man de la Oradea, la un concurs de triatlon ştafetă, iar din echipă mai făceau parte doi bărbaţi, un ciclist şi un înotător. "Iron Man presupune 3,8 kilometri de înot, 180 kilometri de bicicletă şi 42 kilometri de alergat. Proba de înot a început la 6:00 dimineaţa, iar echipa mea a ajuns în tabăra de unde trebuia să plec eu în alergare la ora 7:00 seara", îşi aminteşte Oana. Toată ziua a aşteptat să ia startul în primul ei maraton, neştiind la ce oră se va întâmpla asta şi i-a fost cu atât mai greu cu cât înaintea unui astfel de efort trebuie să ai grijă la ce, cât şi când mănânci, aşa încât să ai suficientă energie, dar fără să ţi se facă greaţă pe traseu. "Zidul morţii"Oana explică: "Optim este ca o oră înainte de a începe proba să nu mai mănânci nimic, să fi băut până atunci 1,5 litri de apă şi să fi mâncat ceva nu foarte greu de digerat." "În 42 de kilometri ai nevoie de alimentaţie pentru că organismul nu e făcut să reziste atâtea ore fără să-i dai ceva. Undeva pe la kilometrul 20 - 25 ai un moment în care simţi nevoia să mănânci ceva şi se recomandă să mânânci un gel energizant, o jumătate de banană sau portocală".Iar după kilometrul 30 se spune că intervine "zidul mortii", momentul în care organismul epuizează depozitele de energie şi refuză să mai absoarbă nutrienţii pe care îi oferi. Nu simţi decât greaţă şi epuizare. Oana spune că nu a vazut niciodată "zidul" pentru că a învăţat să-şi dozeze efortul, astfel încât să aibă energie până la final. Este o probă de foc şi pentru fizic, dar mai ales pentru psihic. Maratonul este în primul rând o probă de voinţă şi abia apoi o probă fizică. Motivaţia este totul, după spusele Oanei. La primul maraton, scopul tuturor alergătorilor este să treacă linia de final pentru a-şi putea spune în gând "Am alergat un maraton". De la a doua cursă, motivaţia poate fi o problemă. "Sunt alergători foarte buni care renunţă după doi - trei kilometri pentru că nu reuşesc să-şi găsească o motivaţie", spune Oana. Cei care nu renunţă aleargă fie pentru că vor să-şi îmbunătăţească timpul, să urce pe podium, fie pentru senzaţia de la final. "În momentele în care te lasă puterile te gândeşti că e foarte frumoasă senzaţia de la final, împlinirea pe care o simţi în momentul în care ai terminat pentru că ţi-ai învins toate momentele acelea de ezitare."O pasiune care îţi schimbă viaţaMaratonul şi alergarea în general, cer mult efort, dar îţi şi oferă ceva în schimb: o altă viaţă. "E un sport care te disciplinează, pentru că organismul tău începe să ceară sau să respingă anumite lucruri". Cei care sunt prinşi de microbul alergării încep să caute elementele care le-ar putea îmbunătăţi performanţele şi astfel află despre alimentaţia sănătoasă şi importanţa odihnei, căpătând obiceiuri care le garantează o sănătate mult mai bună.Oana Badea încearcă să adopte un regim de viaţa special care include opt ore de somn pe noapte şi o alimentaţie echilibrată. Începe ziua cu un iaurt şi muesli, la prânz preferă paste sau o friptură slabă cu garnitură de legume plus un fruct, iar seara alege o salată cu brânză. Antrenamente face de cel puţin patru ori pe săptămână, nu pentru că trebuie, ci pentru că îi place. Pauze mai lungi face doar când e forţată. Maratoanele implică şi anumite accidentări inevitabile. Unul dintre ele, în cazul maratoanelor montane este căderea unghiilor de la picioare. A păţit-o şi Oana acum câteva luni, după o cursă la Ciucaş. Timp de o lună nu a putut purta decât o pereche de sandale deci a luat o pauză forţată de la antrenamente. "Eşti primul avocat care va ajunge în Rai"Beneficiile acestui sport se văd şi asupra psihicului. "Prin faptul că reuşesc să parcurgă nişte distanţe lungi, oamenii îşi recapătă încrederea în ei", spune Oana. "Pur şi simplu te eliberezi. Gândeşte-te că se întâmplă să alergi o oră pe zi, timp în care eşti tu cu gândurile tale. E un mod bun de a te relaxa."Totuşi, maratonul nu este un sport pentru singuratici. Pentru că sunt împreună în momente atât de solicitante fizic şi psihic, alergătorii leagă prietenii care nici măcar nu au nevoie de cuvinte. Pur şi simplu aleargă umăr la umăr şi nu le trebuie decât să se ştie unul lângă altul.La Ciucaş, Oana a alergat ultimii kilometri alături de un prieten şi coleg de club, Gabriel Solomon, care, deşi terminase maratonul s-a întors pe traseu ca să o caute şi să fie lângă ea în ultima parte. "Alergase 42 de kilometri, într-un timp de podium, după care a stat 10 minute şi a plecat înapoi pe traseu ca să se întâlnească cu mine şi să mai alerge câţiva kilometri. Practic el a făcut 52 de kilometri doar pentru faptul că trebuia să vină să tragă de mine", povesteşte Oana. În această toamnă, la triatlonul de la Mamaia a fost rândul ei să încurajeze pe altcineva. După ce şi-a terminat cursa de cinci kilometri a alergat-o întreagă încă o dată ca să fie alături de o prietenă. Aceasta o rugase să alerge cu ea ca să o motiveze, iar la final i-a spus: "Eşti primul avocat care va merge în Rai".Prieteniile între alergători nu ţin cont de sex. La ambele ştafete despre care mi-a povestit, Oana a participat împreună cu bărbaţi. Cei care o cunosc nu o consideră mai slabă pentru că este femeie. Din contră, ea crede că o apreciază pentru ceea ce face. Mai amuzantă este reacţia celor care nu o cunosc. Fie că aleargă în parc sau la concursuri, când se văd depăşiţi de o femeie, bărbaţii consideră că trebuie să facă un efort suplimentar ca să nu rămână în urmă. "42 pentru o pentru o şansă"Pentru că o motivaţie în plus e oricând binevenită, Oana şi colegii ei din Ro Club Maraton, primul club al alergătorilor amatori din România, vor alerga Maratonul Internaţional Bucureşti, din 17 octombrie, în scop caritabil. Ideea unei campanii caritabile a plecat de la colegul ei, Gabriel Solomon, şi împreună şi-au dorit să facă ceva pentru copii.La scurt timp au găsit un scop pentru care să lupte: spitalul "Marie Curie" are nevoie de un aparat performant, Olympic Cool Cap, care nu se găseşte în spitalele din România. Ar fi util pentru copiii care suferă de encefalopatie hipoxic-ischemică - insuficienţă respiratorie la naştere, asifixie, stop cardio-respirator, hipotermie. Fără un tratament la standarde internaţionale, ei riscă să rămână cu handicap permanent dacă nu îşi pierd chiar viaţa. <object width="480" height="385"><param name="movie" value="http://www.youtube.com/v/M7VNOhcwUhY?fs=1&amp;hl=en_US"></param><param name="allowFullScreen" value="true"></param><param name="allowscriptaccess" value="always"></param><embed src="http://www.youtube.com/v/M7VNOhcwUhY?fs=1&amp;hl=en_US" type="application/x-shockwave-flash" allowscriptaccess="always" allowfullscreen="true" width="480" height="385"></embed></object>Aparatul costă 37.000 de euro pe care Oana şi colegii ei de la Ro Club Maraton vor să-i strângă vânzând spaţiu publicitar pe spatele tricourilor cu care vor alerga la Maratonul Internaţional Bucureşti. 84 de maratonişti români, italieni şi englezi vor alerga primii cinci kilometri ai cursei în 42 de echipe a câte doi, purtând tricourile inscripţionate. Spaţiul publicitar de pe spatele unui tricou costă 500 de euro, bani care ar reprezenta o sponsorizare din partea companiilor doritoare către un ONG, beneficiind astfel de facilităţile fiscale aferente. Persoanele fizice pot să facă donaţii în conturile campaniei, indiferent de sumă, iar cine vrea să susţină cauza poate cumpăra un tricou de susţinător cu 50 de lei, aceşti bani mergând în aceleaşi conturi. Prin toate aceste modalităţi, în a treia săptămână de campanie s-au strâns deja aproape 10.000 de euro.Până la 37.000 e cale lungă, dar nimic nu e imposibil pentru cineva care poate să alerge 42 de kilometri... Foto: arhiva personală