De ce se poartă blugii rupți în genunchi

Nelipsiți din magazine, indiferent de stiluri și modă, blugii rupți în genunchi se poartă an de an, preferați de tineri și adolescenți, dar și de persoane nonconformiste sau fashioniste, trecute bine de 40 de ani. Blugii rupți în genunchi au un farmec anume, vor ieși mereu în evidență și vor aduce un aer de nonșalanță sau de rebeliune într-o ținută lejeră. Să aflăm care este povestea lor și ce mesaj transmit în realitate blugii rupți în genunchi.

Blugii au devenit o parte firească a vieții de zi cu zi, atât de prezenți încât rareori ne întrebăm de unde provin perechile noastre preferate de pantaloni, cum au fost realizate sau care este povestea lor. Mulți dintre noi am ajuns să purtăm blugii rupți în genunchi pentru că revin la modă în fiecare an și pentru că au un aer tineresc, jucăuș, nonconformist, ba chiar rebel.

În ciuda numeroaselor materiale inovatoare apărute de-a lungul timpului, denimul rămâne una dintre cele mai versatile, rezistente și dorite țesături de pe piață. Blugii depășesc barierele de gen, vârstă sau statut social – majoritatea oamenilor au mai multe perechi decât zilele unei săptămâni. Farmecul lor este atemporal, însă designul și tehnologiile din spatele materialului evoluează constant, ținând pasul cu vremurile.

Astăzi, apar tot mai multe variante de denim „sustenabil”, pe măsură ce producătorii răspund cererii consumatorilor pentru materiale ecologice și procese de fabricație prietenoase cu mediul. Cu toate acestea, blugii rupți în genunchi rezistă în magazine, de la cele mai ieftine colecții, până la producătorii de lux care nu vor renunța la ei prea ușor. Blugii uzați, cu aspect vintage, și blugii rupți în genunchi vor fi mereu căutați de tineri și de cei care vor să transmită un mesaj prin ținuta lor atipică. Sunt atât de răspândiți, încât nu îi mai consideră nimeni excentrici, dar ei transmit un mesaj de independență și originalitate.

Cum a apărut denimul, țesătura de bază folosită pentru blugi

Istoricii încă dezbat locul exact al apariției denimului, țesătura clasică din care se fac blugii originali. Aceasta este o țesătură specială, în diagonală, cu un fir alb și unul albastru, concepută pentru a fi cât mai rezistentă la uzură. O teorie larg acceptată spune că denimul ar fi apărut în orașul Nîmes, din Franța. De aici și numele denim – de Nimes.

Totul a pornit, se pare, dintr-o întâmplare fericită. În timp ce încercau fără succes să reproducă o țesătură rezistentă din bumbac numită „jeane” (denumire inspirată de orașul Genova, din Italia), țesătorii din Nîmes au descoperit că obținuseră, de fapt, un material nou, solid și diferit de orice altceva existent la acea vreme.

Această țesătură era realizată printr-o tehnică în diagonală, în care firul de bătătură trecea pe sub firele de urzeală. Firele de urzeală erau vopsite cu indigo, căpătând nuanța de albastru, în timp ce firele de bătătură rămâneau albe. Astfel, materialul avea o față albastră și una albă – un aspect distinctiv care i-a adus numele de „Serge de Nîmes” („țesătura în diagonală din Nîmes”).

De ce se fabrica denimul albastru

Strâns legat de imaginea clasică a blugilor, indigo este unul dintre cei mai vechi coloranți utilizați în industria textilă și responsabil pentru celebra nuanță de albastru. Obținut inițial din surse organice, indigo era adus din India încă din perioada greco-romană – de aici și numele său. Extras din frunzele unor plante, precum indigofera tinctoria, acest colorant avea o importanță economică majoră, deoarece vopselele albastre erau extrem de rare.

Tocmai din acest motiv, indigo a devenit o marfă prețioasă, iar comercianții din Persia, Levant și Grecia impuneau taxe ridicate pentru export. În Europa, nuanța de albastru intens era, astfel, un lux greu de obținut.

În 1865, chimistul german Adolf von Baeyer a început să studieze posibilitatea obținerii indigo-ului pe cale sintetică. După ani de cercetări, a reușit în 1883, deschizând drumul către producția industrială în masă, lansată în 1897. Mult mai ieftin și mai stabil, indigo-ul sintetic a oferit culori mai rezistente și mai durabile, consolidând definitiv popularitatea denimului.

Cum a cucerit denimul America

Un imigrant evreu venit din Germania, și anume Levi Strauss, a ajuns în San Francisco în timpul „goanei după aur” din California, în 1853. Intenția lui era de a deschide o filială vestică a afacerii de familie cu produse textile pe care o avea deja în New York din 1851. Familia Levi comercializa o gamă variată de produse, printre care și un material de bumbac rezistent – denimul, adus din Franța.

Unul dintre clienții săi era croitorul Jacob W. Davis, originar din Reno, Nevada. Acesta cumpăra denim de la Levi pentru atelierul său, unde confecționa produse robuste, precum corturi, pături pentru cai și prelate pentru căruțe. La un moment dat, a primit o comandă de la o companie minieră pentru a realiza pantaloni suficient de rezistenți încât să facă față muncii grele.

Davis a îmbunătățit durabilitatea hainelor din denim folosind nituri metalice. Pentru că materialul furnizat de Levi era esențial în realizarea lor, i-a propus un parteneriat. Cei doi au devenit asociați, iar pe 20 mai 1873 au obținut brevetul american nr. 139.121 de la Oficiul pentru Brevete și Mărci din SUA. Niturile brevetate au fost ulterior integrate în designul și promovarea blugilor. Producția de salopete din denim a început în anii 1870, iar primele perechi de blugi au apărut în anii 1890.

Abia după sfârșitul secolului al XIX-lea au apărut și primii competitori importanți pe piața denimului, precum Wrangler (1905) sau Lee (1911).

Blugii devin populari la începutul secolului XX

La începutul secolului XX, denimul a devenit materialul preferat pentru hainele de lucru ale cowboy-ilor, minerilor și fermierilor din vestul Statelor Unite. După brevetarea niturilor metalice, Levi Strauss & Co. a început să producă celebrii pantaloni albaștri din denim, care au devenit rapid o piesă de bază pentru muncitori.

Simbol clasic al Vestului american, blugii au devenit între timp o piesă esențială în garderoba modernă. Primele modele apropiate de cele de astăzi au apărut în anii 1920, însă erau purtate în principal de muncitorii din vestul SUA – cowboy, tăietori de lemne sau lucrători feroviari. Se crede că blugii Levis au ajuns în estul țării în anii 1930.

Un nou capitol s-a scris în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, când blugii au fost declarați bunuri „esențiale” și erau vânduți doar persoanelor implicate în activități de apărare sau în industrie militară.

Cum au apărut blugii rupți în genunchi

De la sfârșitul anilor 50, denimul a fost tot mai des asociat cu spiritul rebel, individualitatea și dorința de autoexprimare. Studenții au început să poarte blugi la facultate, iar acești pantaloni aparent simpli au devenit o „uniformă” neoficială la proteste, în cluburi sau la manifestările sociale. În același timp, femeile începeau să își afirme libertatea și prin felul în care se îmbrăcau. Blugii lor reflectau această schimbare de atitudine, prin croieli mai îndrăznețe – talie mai subțire și pantaloni evazați, de tip „clopot”.

Lucrătorii din diverse domenii purtau blugii până când se rupeau de-a dreptul în genunchi și în jurul tivului. Blugii rupți au devenit astfel un simbol al clasei muncitoare, al condițiilor grele de muncă și al rezistenței. În anii 70, odată cu explozia curentului punk, hainele rupte au căpătat o semnificație complet nouă. Născută în Londra și New York, mișcarea punk a transformat blugii uzați și sfâșiați într-un adevărat statement vizual împotriva sistemului. Trupe precum Sex Pistols au adoptat acest stil ca simbol al respingerii normelor sociale, al anti-consumerismului și al rebeliunii pure.

Rupturile nu mai erau un simplu semn de uzură, ci o declarație de atitudine: blugii sfâșiați, mai ales în zona genunchilor, transmiteau clar sfidarea convențiilor și refuzul de a te încadra în tipare. În anii 90, odată cu valul grunge, blugii rupți au intrat în mainstream. Trupe precum Nirvana și artiști ca Kurt Cobain au impus un stil neglijent, care respingea moda comercială și privilegia confortul. Paradoxal, această „antimodă” s-a transformat rapid într-un trend global.

Cum poți purta blugii rupți în genunchi cu stil

Blugii rupți în genunchi pot arăta surprinzător de elegant dacă îi echilibrezi corect. Secretul e contrastul: combină-i cu piese rafinate, precum un sacou bine croit sau o cămașă albă impecabilă, pentru un look smart-casual fără efort.

Mai poți merge pe o combinație cool, dar foarte bine pusă la punct: blugi rupți în genunchi + un body simplu (sau un top mulat) + un trench lung sau un palton structurat. Completează cu botine sau cizme până la genunchi și o geantă statement, iar look-ul devine instant sofisticat, cu acel aer effortless pe care îl vezi des în street style.

Adaugă o pereche de pantofi cu toc sau loafers și accesorii minimaliste, iar ținuta capătă instant un aer sofisticat. Dacă vrei ceva mai relaxat, un pulover fin sau un top din materiale fluide păstrează stilul lejer, dar chic.

Top curiozități despre blugi

• În anii 50, blugii erau considerați de mulți un simbol al rebeliunii, motiv pentru care au fost interziși în școli, teatre și restaurante.
• Deși au apărut în America, blugii au devenit populari și în afara SUA atunci când soldații îi purtau în timpul liber, în misiuni peste hotare.
• Un balot de bumbac conține suficientă materie primă pentru a produce aproximativ 325 de perechi de blugi.
• Inițial, blugii au fost creați ca îmbrăcăminte practică de lucru, iar culoarea lor indigo a fost aleasă pentru a masca mai bine murdăria în cazul minerilor și muncitorilor.
• Termenul „jeans” a devenit popular în anii 50. Înainte, aceștia erau cunoscuți sub denumirea de „salopete peste talie” (waist overalls).
• Levi Strauss și-a brevetat invenția pe 20 mai 1873, dată considerată astăzi ziua de naștere a blugilor albaștri.
• Cea mai frecventă culoare a cusăturilor la blugi este portocaliul, ales inițial pentru a se asorta cu niturile din cupru folosite la realizarea blugilor Levi.
• Buzunarul mic din interiorul buzunarului frontal a fost conceput inițial pentru un ceas de buzunar. Deși astăzi ceasurile de mână sunt mult mai populare, acest buzunar a rămas pe majoritatea modelelor de blugi ca un detaliu de stil și un omagiu adus istoriei lor.

Foto: Shutterstock