Intră în lumea Unica pentru a fi la curent cu cele mai importante informații din lifestyle-ul feminin.
Specialiştii în resurse umane consideră că fenomenul este din ce în ce mai rar în România şi asta din dorinţa angajaţilor de a-şi echilibra viaţa profesională cu cea personală.
Pentru mulţi, dependenţa de muncă este probabil, singura dependenţă acceptată, fiindcă nu e atât de evidentă şi vine greu a crede ca ar putea dăuna cuiva.
Dacă eşti genul de persoană care munceşte mult pentru a-şi atinge scopurile, sau eşti pasionată de ceea ce faci, nu înseamnă neapărat că eşti dependentă de muncă.
Acest tip de dependeţă este greu de observat şi asta pentru că nu poate fi stabilită o graniţă general valabilă între timpul privat şi timpul alocat activităţii profesionale.
Poţi citi mai jos câteva indicii care să te facă să realizezi dacă dai semne de dependeţă.
Spre exemplu, dacă rămâi din propie iniţiativă peste program la job, aştepţi cu ardoare noul început de săptămână, răspunzi la telefon pentru probleme de serviciu înafara orelor de program, îţi termini o prezentare acasă sau citeşti o carte ori un articol căutând rezolvarea unei situaţii profesionale, te aproprii de o dependeţă de muncă.
Experţii în resurse umane consideră că autodisciplina îşi spune cuvântul în această situaţie. În primul rând ar trebui să-ţi cunoaşti nevoile, limitele şi să cuantifici timpul pe care eşti dispusă să-l aloci fiecărei activităţi. Totul trebuie dozat de aşa natură încât să te simţi confortabil cu propiul stil de muncă şi să ai grijă să nu te abaţi prea mult de la ce ţi-ai propus.
Efecte
De cele mai multe ori repercusiunile acestei dependenţe nu sunt întotdeauna patologice, mai ales că astfel de persoane sunt puternic încurajate în a-şi menţine comportamentul, iar dependenţii de muncă sunt daţi adesea de către şefi drept exemplu pentru ceilalţi.
Totuşi, atenţionează psihologii, o dependenţă excesivă faţă de muncă poate crea în timp o stare de oboseală cronică şi apariţia unor tulburări alimentare sau de somn.
Dacă eşti depedentă de muncă nu-ţi neglija viaţa personală şi nu exclude orice alternativă de odihnă. Aşa apare oboseala şi ineficienţa, urmate de nemulţumirile privind rezultatul comparat cu efortul depus şi timpul alocat. Soluţii de vindecare
Dacă ai devenit deja dependetă de serviciu şi tot ce faci în viaţa ta este legat de job, acest lucru începe să aibă cu siguranţă efecte negative. Nu mai ai timp să socializezi, nu te poţi bucura de timpul tău liber, nu mergi cu fetele în oraş, nu te distrezi sau poate chiar nu-ţi mai acorzi atenţia necesară.
Ca să poţi învinge dependenţa, trebuie mai întâi să conştientizezi impactul ei asupra vieţii tale şi să decizi că a venit momentul să îţi îmbunătăţeşti serios echilibrul dintre viaţa personală şi cea profesională.
Acesta ar fi primul pas, mai exact primul obiectiv. Apoi, prin autodisciplină trebuie să-ţi organizezi mai bine ziua şi activităţile astfel încât să poţi acorda timp şi atenţie vieţii personale, celor dragi şi pasiunilor tale.
Dependenţă nu este o afecţiune medicală, ci o tulburare comportamentală înscrisă în grupa comportamentelor exagerate. Singura ei vindecare se află în tine, o reconsiderare a programului zilnic a idealurilor personale şi al scopurilor activităţii, ar putea fi surse de vindecare.
Fenomenul în România
Dependenţa de muncă este întâlnită din ce în ce mai rar în ţara noastră. Managerii de resurse umane au sesizat în ultimii ani o diferenţă de abordare atât din partea candidaţilor, cât şi din partea angajatorilor.
În ultimii doi, trei ani nu se mai găsesc în CV-uri formulările foarte comune cândva, de genul „rezistent la stres şi disponibilitate pentru program prelungit”, iar candidaţii, în special cei foarte tineri sunt interesaţi chiar din primele etape ale procesului de selecţie de programul de lucru şi numărul zilelor de concediu cuvenite, acesta devenind în utlimii ani unul dintre criteriile importante pentru alegerea angajatorului.
Pe de altă parte, subiecte precum „echilibrul între viaţa personală şi cea profesională” sau „program flixibil” se regăsesc pe agendele angajatorilor şi ale specialiştilor în resurse umane atunci când discută despre motivarea şi menţinerea angajaţilor în organizaţie.