După 14 ani de carieră politică, Adriana Saftoiu admite că politica în România este "o mlaştină care nu se poate drena", iar " puterea este un afrodisiac puternic, care...... dezvăluie caracterul în forma lui brută". Deşi este o persoană asocială, aşa cum ne mărturiseşte chiar ea, Adriana Săftoiu a răspuns cu amabilitate şi fără întârziere la propunerea noastră.Despre cea care i-a fost consilieră lui Traian Băsescu vreme de 10 ani am aflat că citeşte Marquez şi Borges, se " eliberează" la rândul său prin scris, iar în studenţie mânca ciocolată "Puişor".Iar dezvăluirile sale nu se opresc aici. Răspunsurile vorbesc fără sfială despre " chipul politicii" şi caracterul celor pe care îi ascultăm în talk-show-ri.Însă, ce este în aceeasi măsură dezamăgitor este că " femeile dau senzaţia că în politică traseul nu se poate parcurge decât susţinute de un bărbat"...Cum caracterizaţi, pe scurt, politicul în România? Ce înseamnă pentru dumneavoastră politica şi ce vă atrage să faceţi politică în continuare? Ca o mlaştină care pare că nu se poate drena. Ar fi o mare reformă în politică dacă onestitatea şi inţelepciunea s-ar extinde cu aceeaşi viteză cum se răspândeşte impostură şi nesimţirea.Atunci când am decis să candidez pentru funcţia de deputat am plecat de la convingerea că voi reuşi să contribui la realizarea unor proiecte care să ajute cetăţeanul să trăiască privind cu încredere spre viitor. Din păcate însă, până în acest moment, singurul sentiment pe care îl am e că spaţiul politic este dominat de persoane care se gândesc doar la următoarele alegeri şi nicidecum la următoarele generaţii. România este condusă de politicieni preocupaţi să obţină funcţii sau să îi anhileze pe ceilalţi şi nu mai rămâne loc pentru a discuta aspecte importante ale cetăţenilor pe care ar trebui să îi reprezentăm.Cum se văd românii de acolo de unde se iau deciziile importante pentru ţară? Toţi ne dorim să trăim mai bine, însă avem educaţia, discernământul sau intuiţia necesare să ne alegem reprezentanţii potriviţi? Depinde de politician. Nu voi spune că pentru toţi politicienii oamenii sunt masă de manevră în alegeri. Votul uninominal a determinat, din păcate într-o măsură irelevantă, un sentiment al responsabilităţii. Se dovedeşte însă inutil acest sistem de vot cât timp un parlamentar ales uninominal nu are instrumente de a-şi exercita mandatul în mod concret pentru cetăţean. Aşa cum a fost legiferat uninominalul, diferenţa între un parlamentar ales pe listă şi cel ales uninominal este insesizabilă. Doar campania este diferită.Cât priveşte modul în care alegem politicienii, o mare parte dintre cetăţeni răspund mai degrabă emoţional la mesajele politicienilor şi aleg în funcţie de emoţia pe care le-o provoacă. Cel care ştie să folosească mai bine această emoţie, câştigă. Este un criteriu care, până acum, a funcţionat în defavoarea schimbării clasei politice.În mod normal, faptele politicienilor ar trebui să fie principalul criteriu şi nu vorbele meşteşugite, nu cel care ştie să atace mai bine şi să domine prin verb o dispută electorală ar trebui să ne convingă. Este important să ştii să comunici, dar este periculos să credem că acesta este atuul care face diferenţa între un politician sau altul.Aţi fost, timp de zece ani, consilier al lui Traian Băsescu. Cum v-a influenţat acest lucru viaţa profesională şi personală? Au fost zece ani de colaborare şi au lăsat urme şi bune şi rele. Până la urmă, decizia de a face politică a fost determinată şi de experienţa aceasta încercând să folosesc lucrurile bune pe care le-am învăţat şi să evit să fiu un politician care trăieşte doar din duşmănia şi frica pe care o stârneşte opozanţilor.Aţi rămas prieteni în urmă acestei colaborări? Traian Băsescu rămâne pentru mine o persoană în care am crezut şi de care m-am despărţit în momentul în care am considerat că valorile noastre nu mai coincid. Trebuie să recunosc că puterea este un afrodisiac puternic care îţi dezvăluie caracterul în formă lui brută, naturală.Ce merite va asumaţi în urma experienţei îndelungi pe care o aveţi în politică? Aţi reuşit să schimbaţi ceva în bine? Dacă am schimbat ceva în bine nu mi se datorează mie, ci echipei din care am făcut parte. Dacă voi reuşi şi acum să schimb ceva în bine, e tot datorită echipei. Nu cred în caracterele egocentrice în politică. Cred doar în forţa echipei. Totul e să ai şansa de a găsi echipa potrivită care poate genera proiecte pentru cetăţean şi le poate concretiza.Unele persoane, indiferent de carieră şi îndeletniciri, se orientează spre scris. La fel şi unii dintre politicieni. Ce anume v-a inspirat să scrieţi " Vocile puterii"? Este o evadare din viaţă politică, sunt " voci" care divulgă anumite lucruri nespuse? Este o carte despre comunicare. Este un domeniu care mă pasionează şi am încercat să scot în evidenţă ceea ce s-a făcut bine şi ceea ce s-a greşit în speranţa că cei care au tangenţa cu acest domeniu vor cauta să evite ceea ce face încă din comunicarea publică un spaţiul confuz şi dominat de suficienţă.Pe e altă parte, scrisul pentru mine este o formă de a mă eliberă. Nu tot ce scriu devine carte, dar îmi supun zilele la o introspecţie nu întotdeauna uşor de suportat. Dar "Jurnal de campanie"? Ce transmite cartea?"Jurnal de campanie" este experienţa propriei mele campanii. Am scris-o cu multă sinceritate şi revoltă. Acolo este redată o Românie tristă şi abătută, cetăţeanul plictisit şi imobil.Este oglinda mohorâtă a raportului dintre politician şi cetăţean. Despre altă carte, rămâne de văzut.Cum vedeţi femeile din politica românească? Cum sunt văzute de politicieni? Femeile noastre din politică preiau ritmul şi tonul bărbaţilor. Îşi folosesc feminitatea într-un mod nefericit şi dau senzaţia că în politică femeile nu parcurg traseul decât susţinute de un bărbat al zilei. Nu reuşim să provocăm o reformă a misoginismului şi să ne depăşim handicapul de a fi femeie într-o lume dominată de bărbaţi.Cât timp profesionalismul nu ne va recomanda pentru locul pe care îl deţinem, ci recomandarea şi susţinerea de care aminteam, suntem la fel de efemere ca această protecţie acordată. Să ne amintim că promovarea femeii în politică este urmarea unei politici impuse de organisme internaţionale şi nu o reforma a mentalităţilor. Vina ne aparţine într-o mare măsură. Femeile în politică par mai degrabă o pată de culoare decât o reacţie naturală a societăţii. Există personalităţi pe care le apreciaţi?Golda Meir, o personalitate puternică, onestă şi cu o forţă admirabilă de a se bate pentru crezurile ei.Spuneţi-ne 3 lucruri care o caracterizează pe Adriana Săftoiu în afara scenei politice? Asociala, răbdătoare şi excesiv de analitică.Cum comentaţi apariţiile dvs. în presa de scandal? Obişnuiţi să daţi o replică celor care comentează despre viaţa dvs. personală? Nu le comentez. Viaţa mea personală mă priveşte, iar dacă cumva am de dat vreo explicaţie, atunci o fac faţă de cei pe care eventual i-am afectat, dar în nici un caz nu mă simt obligată să fac din viaţa mea privată un spectacol. Aşa cum nu îi invit să participe la momentele bune şi să îmi vând imaginea folosindu-mi evenimentele private, în egală măsură, nu consider că aceşti inşi au ce căuta în viaţa mea privind pe gaura cheii. Ceea ce însă e revoltător e că primeşti lecţii de morală şi etică de la persoane care recurg la mijloace lipiste de orice moralitate ca să îţi intre în viaţa personală. Care este ultima carte citită? Aveţi un scriitor preferat? Ultima carte a fost " Tigrul Alb" a lui Aravind Adiga. Scriitorii preferaţi rămân Marquez şi Borges şi citesc cu drag Emil Brumaru şi eseurile lui Umberto Eco.Cum obişnuiţi să vă petreceţi timpul liber şi când reuşiţi să va ocupaţi şi de afacerea pe care o coordonaţi la Capital Promotion? De afacere nu mă mai ocup. Este strict atributul soţului meu. Pasiunea cea mai mare rămâne lectura, muzica clasică şi bucătăria. Mă bucur de fiecare dată când am timp să gătesc şi să pregătesc masa pentru familie. Iar când îmi permite programul, una dintre marile plăcerii e să mă întâlnesc cu cele două prietente din facultate şi să batem câmpii că pe vremuri când aveam impresia că lumea este un spaţiu al frumuseţii.Aveam 20 de ani pe atunci şi mergem zi di zi pe jos toate trei la Facultatea de Litere, străbătând bulevardul Kogălniceanu. Banii de autobuz preferam să îi păstrăm pentru ciocolata Puişor şi un pachet de ţigări.Citiţi publicaţii pentru femei? Dacă da, care? Nu în mod special. Sunt reviste pe care le răsfoiesc la cabinetele de cosmetică ceea ce nu înseamnă că le ignor.