Medeea Marinescu debutat la vârsta de 3 ani în comedia „Iarna bobocilor”, iar la 6 ani devenea celebra pentru rolul din „Maria Mirabela”. Vezi ce spune despre familie, fericire şi teatru.
Naturaleţea si talentul au ajutat-o sa ramâna în lumea artistica, sa obţina premii si sa joace în numeroase filme. De peste 15 ani este angajata a Teatrului Naţional, fiind una dintre cele mai îndragite actriţe. În prezent, participa la o campanie inedita.
Ce te-a motivat cel mai mult sa iei parte la campania ”Cercul fetelor destepte”?
Întâia motivaţie a fost chemarea pe care am avut-o vizavi de acest proiect si apoi textul Liei Bugnar, care are harul de a scrie foarte bine si de a fi conectata la prezent. Mi-au placut deci textul piesei ”Doua liniuţe”, în care se menţioneaza aceasta campanie de promovare a contracepţiei, dar si contextul. ”Cercul fetelor destepte” este un demers generos si necesar în ziua de azi, în special pentru tinere, care trebuie sa fie precaute si constiente de ce se întâmpla cu ele. Traim într-o epoca în care informaţia are o mare pondere în viaţa noastra si cei care nu sunt interesaţi sa stie, sa fi e informaţi, pot parea iesiţi din timp.
Pe ce perioada va fi jucata piesa?
”Doua liniuţe” va fi jucata în continuare în Bucuresti, în aceeasi locaţie din zona Centrului Vechi, si va urma si un turneu în ţara, doar ca înca se stabilesc detaliile în privinţa acestui aspect. Oricum, dupa primele reprezentaţii pe care le-am avut, consider ca impactul a fost atât de mare si de pozitiv încât lumea va dori sa mai vada. Si probabil ca se vor naste noi întrebari despre cum ne gestionam viaţa amoroasa.
În ce alte spectacole te pot vedea iubitorii de teatru?
Ma pot vedea la Teatrul Naţional Bucuresti în „Egoistul” şi în „Dineu cu prosti”. Acum, din luna ianuarie, în premiera „Hoţi”, a lui Radu Afrim, unde joc cu Marius Manole, ca si în „Doua liniuţe” si în „Fa-mi loc!”. De asemenea, joc alaturi de Florin Piersic în „Straini în noapte”, un spectacol cu mare succes atât în ţara, cât si în strainatate. „Hoţii de frumuseţe” se va relua din aceasta luna la Teatrul Evreiesc si în ţara, si mai pot fi vazuta în „Oase pentru Otto”, un spectacol regizat de Lia Bugnar, în care joc împreuna cu ea si, din nou, cu Marius Manole.
Nu este dificil sa reţii replicile pentru atâtea spectacole?
Înainte de fiecare reprezentaţie vin si repet, îmi pun în ordine replicile. Sau, de multe ori, în masina, mergând de la o sala la alta, îmi deschid textul si încep sa recitesc. Nu este usor, dar e un antrenament pe care noi, actorii, îl facem zi de zi cu mintea noastra. Încerc sa ramân mereu în forma, este obligatoriu în ziua de azi, când lucrurile se succed cu o asemenea repeziciune! Pe de-o parte, uneori ma plâng ca sunt obosita, ca nu am timp sa ma asez, dar pe de alta parte, faptul ca suntem atât de cautaţi si spectacolele se programeaza, pentru ca sunt cerute, îmi da energie sa merg mai departe si sa le joc cu placere.
Cu ce gânduri începi noul an?
Gândurile mele sunt optimiste. Nu ma gândesc neaparat la reusitele pe care îmi doresc sa le am pe plan profesional, ci ca în 2014 sa fi m sanatosi si eu, si familia mea si cei care îmi sunt apropiaţi si ma susţin. Mi-as dori sa avem toţi o gândire pozitiva, sa privim cu mai multa speranţa înainte. Eu sunt genul de om care a vazut întotdeauna partea plina a paharului, inclusiv în viaţa personala. Probabil acest lucru m-a ajutat foarte mult de-a lungul timpului.
Cum se descurca Luca cu gradiniţa?
Luca este un baiat foarte inteligent. La fiecare jumatate de an sunt uluita sa vad ce salturi face. Este la şcoala Franceza, a început deja sa vorbeasca în limba franceza. Sunt uimita sa constat cât de mult si-a dezvoltat gândirea si cât conteaza educaţia în viaţa unui copil. Deunazi eram lânga el, si tatal lui l-a întrebat: „Luca, tu esti fericit?”. Eu m-am uitat catre George si ma gândeam ce i-o fi venit sa întrebe un copil de 4 ani si jumatate asa ceva. Si am repetat întrebarea simplificând-o: „Luca, tu te bucuri, esti bucuros?” Sigur, el este un copil energic si bucuros… S-a întors ca si cum ar fi înţeles din prima întrebarea tatalui lui si mi-a spus: „Eu sunt fericit când oamenii de lânga mine sunt fericiţi”. Mi s-a parut incredibil raspunsul, venind din partea unui copil atât de mic. Dar el asa este! Daca ne vede pe noi bucurosi, ţopaie, ne prinde în braţe.
Pe tine ce te face fericita?
Exact acelasi lucru ca si pe Luca. Când vad oamenii fericiţi si mulţumiţi în jurul meu.
Soţul tau este si prietenul tau cel mai bun?
O, da! Este omul care ma sprijina cel mai mult, ma susţine necondiţionat si, Slava Domnului, mai ales toamna trecuta când am avut de fi lmat pentru ”Bypass”, în regia lui Nap Toader, ce va avea premiera în 2014. Am filmat o luna, timp în care am lipsit practic din viaţa familiei, când am avut repetiţii peste repetiţii si turnee, iar George m-a susţinut cu discreţie si înţelegere si nu e puţin lucru.
Care-ţi sunt placerile cotidiene?
Placerea mea cea mai profunda, dupa care am tânjt o lunga perioada, este aceea de a sta acasa cu familia mea, sa îi citesc lui Luca povesti, sa ma uit la un film bun la televizor, sa citesc, daca am timp, sa ascult muzica de calitate si, daca sunt într-o stare adecvata, sa cânt la pian! Este un instrument pe care îl iubesc si la care am învaţat sa cânt înca de când aveam 6 ani, deci de peste 30 de ani.
Deseori, firea umana ne determina sa vrem mai mult. În cazul tau ce ar fi?
Nu ma feresc si nu ma ascund dupa cuvinte, dar chiar nu sunt în stare sa vad partea goala a paharului. Si, credeţi-ma, este un mare pericol, o mare capcana în a vrea mult mai mult, pentru ca s-ar putea sa uiţi sa traiesti ceea ce-ţi este dat acum. Ori mie mi s-a dat sa traiesc foarte mult, mai ales în ultimii ani, de când îl am pe Luca. Se spune ca un copil vine cu o pâine în traista. De când s-a nascut el, am fost în Franţa si am fi lmat, am avut turnee în toata lumea, din Canada pâna în Israel, am venit de curând de la Paris, cu Marius (n.r.: Manole), am fost la Viena cu Florin Piersic. Am scenarii care asteapta sa le citesc pentru ca nici n-am apucat si, înca ceva: sunt sanatoasa, sunt iubita si am acasa o familie care ma asteapta si ma iubeste necondiţionat. Ce as putea sa-mi doresc mai mult?! Poate doar ca ziua asta de 24 de ore sa curga un pic mai lent ca sa apuc sa savurez mai din plin. Nimic mai mult!