Cel de-al patrulea lungmetraj al regizorului Adrian Sitaru, „Ilegitim”, a fost singurul film românesc selectat la Festivalul Internațional de Film de la Berlin și va avea premiera în cinematografe pe 18 martie.
Când şi cum s-a născut ideea filmului „Ilegitim”?
S-a născut pe parcurs, nu a existat un scenariu şi nu am vrut să impun nimic. Ca şi în viaţă, avem cu toţii scopuri mai mici sau mai mari ce încercăm să le atingem, dar o dată începută ziua nu ştim cum va evolua şi cum va lua sfârşit, improvizăm de fapt în fiecare clipă, oricât de mult ne-am pregăti înainte. Pe această idee au decurs şi filmările. Dar foarte probabil a existat ideea unei poveşti de dragoste imposibile în jurul căreia s-au coagulat la un moment dat acţiunile filmate.
Cum ai ales echipa, cum au decurs filmările, cum s-a închegat povestea?
Echipa a fost una extrem de redusă, nepermiţându-ne prea multe. A fost un proiect respins de către CNC, astfel că a devenit din nou o provocare personală să-l fac aproape fără bani, ca şi primul meu lungmetraj, „Pescuit Sportiv”. Aşa că am lucrat cu operatorul dintotdeauna Adrian Silişteanu, dar şi cu un al doilea operator, Alexandru Timosca, asta pentru că îmi doream doi operatori experimentaţi ce pot să surprindă cât mai multe din prima, într-o acţiune ce poate evolua imprevizibil, chiar şi pentru mine. Apoi, au mai fost câţiva pur şi simplu pasionaţi de…. filmmaking, Răzvan Jelea asistent regie, Ioan Filip sunet, Elena Manea scenografie şi producţie, George Gaenard asistent camera şi, nu în ultimul rând, Anamaria Antoci ca producător. De fapt, toţi au ajutat la toate şi nu este modul normal de a se face film. Într-un fel, cred că de asta mă bucur foarte mult pentru acest film, căci în condiţii extrem de vitrege nu doar s-a născut, însă îşi face intrarea în lume la Berlinale.
De ce ai ales să colaborezi şi cu actori neprofesionişti?
Cu actori neprofesionişti am lucrat şi la alte proiecte, asta nu a fost deloc un compromis. În plus, aceşti actori au trecut prin şcoala de actorie InLight a Alinei Grigore şi sunt foarte talentaţi. De fapt, ea a venit cu această propunere, să facem un lungmetraj cu elevi de-ai ei. Am acceptat pentru că aveam şi eu un interes, să fac un film experimentând un alt fel de a crea povestea şi de a lucra cu actorii, profesionişti sau neprofesionişti. Îmi amintesc acum că în povestea cu care a venit la mine existau două personaje ce se numeau Romi şi Julie, cu trimitere evident la Romeo şi Julieta, deci chiar de la ea a venit, de fapt, acest impuls de poveste de dragoste imposibilă despre care ziceam.
O tragi-comedie despre iubire şi destrămarea relaţiilor – o temă pe care ai abordat-o şi în celelalte filme. De ce te atrage această temă?
E greu să-mi dau seama de ce mă atrage o temă sau alta. Sunt dileme interioare cărora încerc să le găsesc răspunsuri. Sunt probabil comportamente, prejudecăţi, ipocrizii ale mele cărora încerc să le găsesc logică. Nu făcând filme găsesc răspunsuri, dar mă gândesc că făcându-i şi pe alţii să-şi pună aceste întrebări, cumva voi afla şi eu răspunsul.
Care este cea mai mare provocare a ta ca regizor român? Găsirea temelor sau găsirea finanţărilor?
Bineînţeles, cea a finanţărilor. Iar dacă la început credeam că pentru un debutant e mult mai dificil şi am făcut „Pescuit Sportiv” fără niciun sprijin, m-am înşelat, la fel de greu poate fi şi la al patrulea film. Este puţin frustrant să vii cu bani de acasă şi tu, şi actorii, pentru un proiect în care CNC-ul, prin comisia de evaluare, decide că nu merită finanţat. Iar din acest punct de vedere ceea ce este putred în Legea cinematografiei şi regulamentul CNC ar trebui rezolvat cât mai repede. Mi se pare inadecvat să găseşti printre cei din comisie doar persoane ce nu au făcut nimic relevant în ultimii 10 ani, ce pot decide care proiect are potenţial şi care nu. Dar acel concurs în care am participat cu „Ilegitim” nu a fost scandalos doar pentru mine, proiecte rejectate de la finanţare au avut şi alţi cineaşti cu potenţial dovedit ca Paul Negoescu, Marian Crişan, Gabriel Achim, Bogdan Mustaţă şi alţii.
3 motive pentru care ar trebui să mergem la cinema să vedem „Ilegitim”….
O poveste de dragoste imposibilă.
Un incest.
O viaţă Ilegitimă.
Citește continuarea interviului în revista Unica de martie, din 24 februarie la chioșcurile de presă!
Foto: Ionuț Rusu
Ultima modificare februarie 23, 2016 12:10 pm