Alice, o româncă de 26 de ani, trăieşte de un an într-o pădure din Norvegia, iar în urmă cu 3 luni a adus pe lume o fetiţă perfect sănătoasă, într-o colibă de chirpici. Citeşte mai jos povestea ei impresionantă!Alice, femeia care a născut în pădureAlice are 26 de ani, s-a născut şi a locuit în Sinaia, însă de câţiva ani a decis să trăiască altfel, departe de graniţele ţării noastre. În urmă cu 3 luni, Alice a adus pe lume o fetiţă perfect sănătoasă, pe care a născut-o într-o pădure din Norvegia, acolo unde este casa ei de mai bine de un an.O cunosc personal pe Alice, ba mai mult, îmi este prietenă de la 4 ani. Am făcut grădiniţa împreună, am jucat şotron şi prinselea, ne-am completat una alteia în oracol, am fost la olimpiade împreună şi ne-am împărtăşit secrete de adolescente. A fost mereu specială. Altfel. Deosebită. Era ceva în privirea ei, un dor nemărginit, inexplicabil. O fată visătoare, caldă, bună, pasionată de cer, de culori, de joc şi infinit. Citea mult şi iubea mult.La şcoală era privită suspect de colegi, iar integrarea nu i-a fost niciodată uşoară. Orele de curs o plictiseau, erau prea seci pentru ea, prea limitate, prea înguste. Prefera să se retragă în universul cărţilor. Pentru că da, mintea ei ascuţită şi însetată de cunoaştere găsea acolo răspunsuri.Adolescenta rebelă a abandonat liceul în clasa a 11-a, dedicându-se unei poveşti de dragoste pe care părinţii nu au înţeles-o. Rodul acelei iubiri este David, un copil superb care astăzi locuieşte cu tatăl lui, în Sinaia.Acum 4 ani am primit un mesaj de la ea pe Facebook. Îmi spunea că e...prin lume. Că o descoperă şi o celebrează, că şi-a îmbrăţisat destinul şi a ales să trăiască altfel. Şi atunci am înţeles dorul din privirea ei de copil: îi fusese dor să fie liberă.Trăieşte de un an în pădureDupă un periplu fabulos prin lume, după ce a bifat destinaţii exotice şi a trăit în cele mai neconvenţionale locuri, în aşezări de oameni ce îşi duc existenţa altfel, după alte principii, Alice s-a stabilit în Norvegia. Ea şi iubitul ei, un cântăreţ norvegian ce îi împărtăşeşte crezurile, trăiesc simplu, liber...în pădure.Nu folosesc bani, nu cred în sisteme, în guverne şi politică, nu consumă carne şi nu sunt dependenţi de confort şi lux. Drept urmare, cei doi locuiesc într-o colibă pe care şi-au construit-o singuri în două săptămâni. Se încălzesc cu lemne şi beau apă din râu. Nu îşi fac vaccinuri şi nici controale medicale, dar iubesc natura şi fac tot ceea ce le stă în putere să o salveze. Cultivă legume, reciclează, militează împotriva poluării şi a încorsetării gândirii de către un sistem bolnav şi a manipulării în masă.În pădure au un laptop ce se încarcă de la baterii solare şi, un mic compromis al tehnologiei, un stick pentru Internet. Aşa ţine Alice legătura cu David, copilul rămas în România. Nu l-a abandonat cum ar crede unii, ci l-a lăsat să aleagă stilul de viaţă pe care şi-l doreşte. Copilul vrea să trăiască alături de tată, iar, de curând, şi-a exprimat dorinţa să vină în Norvegia să o cunoască pe surioara lui.Fetiţa născută în pădureMicuţa de 3 luni a fost născută de Alice în pădure. Da, aţi citit bine. Alice a adus-o pe lume asistată doar de iubitul ei. Fără pastile, anestezii, medici sau mediu steril, epidurală sau moaşe. Aio este un copil perfect sănătos, iar mama se simte extraordinar. Ce curaj, ce nebunie, ce inconştienţă ar spune unii!Foto: Micuta la câteva zile de la naştere, şi tatăl eiIn pagina urmatoare, un interviu exclusiv cu Alice. Nu judecaţi, nu daţi cu pietre, doar citiţi.Aici puteţi asculta o melodie Rumujo, numele sub care cântă tatăl lui AioAlice, romanca de 26 de ani care a născut în pădureCine eşti?Un om liber.Alice, de ce altfel? De ce Norvegia? De ce acest stil de viaţă?Altfel pentru că se poate mai bine decât am fost educaţi să credem, pentru că nu sunt de acord cu standardele societăţii moderne, pentru că am alte valori care să îmi ghideze viaţa. Norvegia, din întâmplare. Personal nu cred în graniţe şi state, pentru noi e vorba de o zona geografică care e încă verde, neaglomerată şi unde oamenii sunt mai putin deranjaţi de existenţa noastră în pădure. Traim astfel pentru că ne place să fie simplă şi pasnică viaţa de zi cu zi, fiindca e mai comod să iau morcovul din grădină decât a munci să ai bani să cumperi leguma de la cei ce muncesc să o aducă la tine de la cei care muncesc să o crească (şi la randul lor suferă de foame- vezi Africa, cel mai mare producator de legume şi fructe).Ce părere are familia ta din România despre alegerea ta?Familia din România se bucură pentru bucuria noastră şi înţeleg că confortul nostru constă în a trăi sănătos şi cât mai natural, liberi şi conectaţi cu noi înşine şi divinul univers.Cum ai putut renunţa la confortul unei locuinţe ca să trăieşti în sălbăticie?Pentru mine este mai comodă o locuinţă pe care am ridicat-o cu mâinile mele, unde tot ce mă înconjoară provine din natură şi deci însuşi praful este mai sănătos decât praful metropolei, unde nu sufăr de stres în legătură cu menţinerea parchetului lucios şi exersez mai multă flexibilitate mişcându-mă pe podeaua cu blănuri de elan decât pe canapeaua modernă dar ne-ergonomică. În plus, mai tot în o locuinţă tipică secolului 21 are la baza platicul şi o mulţime de alte produse dăunătoare mediului şi, din principiu, nu pot susţine astfel de industrie.Ca şi alternative se construiesc din ce în ce mai multe case pasive (earthship) în toate colţurile lumii, ceea ce implică folosirea materialelor organice şi reciclarea şi independizarea de la furnizorii de energie termică.Cum te poţi descurca în lume fără bani?Lumea funcţioneză fără bani, ireală credinţa că sunt o necesitate pentru a exista!Ce mănânci, cu ce te îmbraci, cum reuşeşti să călătoreşti prin lume fără bani?Mănânc multitudinea de oferte ale naturii vegetale, fără produse animale şi fără să cumpăr şi susţin ambalaje de plastic, aluminiu sau aditivi gen E-uri. Pădurea de acolo ne-a oferit o grămadă de plante pe care le-am uscat şi am făcut făine pentru iarnă, am găsit aruncate în spatele magazinelor grămezi de legume pe motiv că castravetele e strâmb sau saci de cartofi aruncaţi fiindcă un cartof din 2 kg s-a stricat, şi plante în ghiveci pe care le-am plantat în grădină pe munte şi ne-am condimentat mâncărurile, fructe am uscat şi păstrat pentru iarnă. Am fost culegători şi cultivatori prin întreaga lume, coaja de banan şi sâmburii le arunc pe pământ, nu la gunoi să fie arse, şi astfel contribui la fertilizarea solului şi ofer oportunitate de viaţă unui pom fructifer.Mă îmbrac cu haine din fibre naturale, primite sau găsite, căci industria monocultură a bumbacului mă preocupă de asemnea. În plus, nu doresc să inspir fibrele de plastic din modă polyacrylică şi îmbuibate cu bisfenol A.Călătoresc cu forţa proprie: avem o bicicletă daneză cu 3 roţi. Când este prea plin de poluare şi metale grele pe drumurile aglomerate de maşini diesel, călătorim cu ocazia măcar că astfel ar merita mai mult folosirea maşinii pentru mai mult decât un pasager. Cu toate că s-ar putea folosi cu succes transportul rapid cu maşina motorizată electric sau cu apă sau cu aer sau magnetic.Trenul este o opţiune interesantă, dar cu pretenţii monetare absurde.Ai născut în sălbăticie un copil perfect sănătos. Pentru secolul în care trăim e şocant. Cine a fost alături de tine? Aio a venit pe lume în mâinile tatălui său. Încă consider că naşterea este un act perfect natural şi normal pentru corpul unei femei, deci cum nu mă credeam bolnavă să am nevoie de asistentă medicală, ci doar însărcinată, am considerat ca evenimentul să implice doar pe cei responsabili de venirea sa pe lume, anume părinţii.Am născut pe fratele său în spital şi am suferit tratament dezamăgitor din partea sistemului medical cu practici obstetrice standard.O femeie lăuză are nevoie de medicaţie, de creme şi pastile, de un mediu steril. Nu îţi e teamă de infecţii?Din moment ce corpul a fost deja obişnuit cu bacteriile din mediul de viaţă, pentru copil este practic mai sigur de posibile infecţii să sosească pe lume în casa unde a trăit mama, decât într-un spital plin de viruşi. Am avut ca şi alternative pentru posibile complicaţii postpartum ceaiuri (coada şoricelului şi traista ciobanului).Care sunt principiile de viaţă după care te ghidezi?Cred în traiul liber şi fericitor. Iubire în loc de frică, conştienţă în loc de ignoranţă, acceptare şi pace interioară în loc de spirit competitiv şi automutilare de dragul rigorilor absurde ale societăţii.Care este mesajul tău către lume?Deschide ochii ! Deschide sufletul ! Diferenţiază nevoile reale de constrângerile modei şi orgolii absurde.Trăieşte conştient de ce faci, de ce mănânci şi de cum influenţezi întreaga lume, căci toţi contăm şi toţi suntem unul!