Poveștile pacienților COVID-19 de la ATI: „aveam părul lung, dar mi-a căzut atât de rău, încât am fost nevoită să mă rad complet”

De Unica.ro, pe

Pacienții care au fost internați la ATI cu COVID-19 au povestit pentru Libertatea despre cele mai cumplite chinuri prin care au trecut.

Pacienții cu COVID-19 care au trecut prin secțiile de Terapie Intensivă din cauza formelor grave ale bolii au trebuit să se lupte atât cu suferințele proprii, cât și cu scenele dramatice la care au asistat. Intervievat de Libertatea, Mădălin Zaharia și-a amintit un moment dificil din sala de ATI: „Unui pacient au venit și i-au spus că a primit scrisoare de la copii: «Tăticule, te iubim și te așteptăm acasă!». A doua zi a murit”.

Deși au fost externați, ei încă se luptă cu sechelele lăsate de boală. Mihaela Moale, din Teleorman, a petrecut o lună internată la secția de Terapie Intensivă de la Spitalul Marius Nasta din București. Starea gravă și faptul că în 2014 a suferit un transplant pulmonar i-au făcut pe doctori sceptici cu privire la șansele ei de supraviețuire.

„Pe 31 decembrie, deja nu mai reacționam normal, nu puteam să vorbesc”, și-a amintit femeia. „Țin minte că m-au dezbrăcat, mi-au pus o cămașă și m-au băgat la ATI. Nu mi s-au dat șanse să supraviețuiesc. Sora mea era disperată, a reușit să ia legătura cu doctorul abia după trei zile de când eram pe ATI și i-a spus că sunt în stare critică.  De două ori am fost la un pas să mă duc. Am avut noroc de un medic foarte bun, care, pur și simplu, m-a tras înapoi, m-a încurajat. Îmi amintesc vocea lui și cum striga la mine: «Uită-te în ochii mei! Respiră, te rog»”.

Citește și: Mai mulți antivacciniști care au mituit medicii pentru a fi „imunizați” cu apă, au primit în loc serul real

Citește și: Țara în care pacienții cu COVID-19 nevaccinați trebuie să își plătească singuri spitalizarea

Citește și: Valeriu Gheorghiță: este imposibil ca România să atingă pragul de vaccinare de 70% până la finalul anului

Citește și: Un tânăr confirmat cu COVID-19, prins în tramvai fără mască

Suferințele proprii au fost dublate și de suferințele colegilor de salon: „Mi-a fost foarte greu și psihic când vedeam și auzeam ce se întâmplă în jur. Nu puteai să întorci capul în stânga sau în dreapta pentru că mai rău te speriai. Am auzit cel puțin trei persoane care și-au dat ultima suflare. Am văzut cu ochii mei cum mureau oameni, cum erau băgați în saci. Ceva cumplit! Toate aceste lucruri îngrozitoare, vă spun sincer, m-au marcat pe viață.  Mi-a rămas întipărit în minte momentul când am văzut-o murind pe doamna de la geam, iar în locul ei au adus un domn pe la 65 de ani. L-au adus seara, iar până dimineața s-a prăpădit. A fost de groază”.

Mihaela Moale a vorbit și despre greutățile perioadei de recuperare. „Recuperarea a fost foarte grea, am mai stat alte două săptămâni în spital, pentru că am făcut și o pneumonie severă”, a zis femeia. „Abia de două luni nu mai sunt dependentă de oxigen. Fac exerciții fizice și de respirație. Pot spune că acum sunt bine, deși mai obosesc și am rămas cu dureri de cap și de oase.  A fost dureros și că aveam părul lung, dar mi-a căzut atât de rău, încât am fost nevoită să mă rad complet”.

Foto – 123rf.com

Urmăreşte cel mai nou VIDEO încărcat pe unica.ro
Primești pe e-mail cele mai importante articole apărute pe Unica.ro!