Povestea arborelui care dăruiește

„Povestea arborelui care dăruiește/ The Giving Tree” scrisă de Shel Silverstein în 1964 a încântat copilăria a numeroși americani și a pus mulți adulți pe gânduri. Povestea descrie parcursul vieții omenești într-o manieră poate prea dură, dar reală. Citește-o și tu în cele ce urmează:

Citește și – Arborele deciziei, exerciţiul care te ajută să faci alegeri

„A existat odată un arbore bătrân și maiestos, cu ramurile întinse spre cer. Un băiețel obișnuia să vină în fiecare zi și să se joace sub el, așa că arborele a început să îl îndrăgească.

Ramurile sale erau foarte înalte, dar și le apleca pentru ca băiețelul să poată ajunge la ele. Când micuţul îi mângâia florile, bătrânul copac se simţea cuprins de un val incredibil de fericire. Băiatul a crescut şi uneori dormea printre ramurile lui, alteori îi mânca fructele sau purta o coroană împletită din florile sale. Se simţea atunci de parcă ar fi fost regele pădurii, iar copacul, la rândul lui, era fericit.
Timpul a trecut, iar băiatul a început să fie apăsat de alte îndatoriri. Avea ambiţiile lui lumeşti:  wxamene, prieteni, să îşi facă o casă. Copacul aştepta cu nerăbdare şi dor, dar băiatul, mare de acum, venea tot mai rar. Într-o zi, pe când trecea prin apropiere,  arborele l-a strigat:

─ Ascultă! Te aștept în fiecare zi, dar tu nu mai vii la mine.

Băiatul i-a replicat:

─ Ce poți să îmi oferi, ca să trec să te văd? Eu îmi doresc bani.

Uimit, copacul i-a răspuns băiatului:

─ Nu vei mai veni decât dacă îţi voi oferi ceva? Îţi ofer tot ceea ce am. Din păcate, nu am bani. Aceasta este o invenţie a oamenilor. Noi, copacii, nu avem bani. În schimb, suntem fericiţi. Crengile noastre se umplu de flori, apoi de fructe. Umbra noastră îi răcoreşte pe cei încălziţi. Când bate vântul, dansăm şi cântăm. Deşi nu avem bani, păsărelele se cuibăresc pe ramurile noastre şi ciripesc vesele. Dacă ne-am implica şi noi în afaceri financiare, am deveni la fel de înrăiţi şi de nefericiţi ca voi, oamenii, care sunteţi nevoiţi să staţi prin temple şi să ascultaţi predici despre iubire şi despre pace. Noi nu avem nevoie de predici, căci trăim tot timpul aceste stări. Nu, noi nu avem nevoie de bani.

Băiatul l-a lămurit că în lume are nevoie de bani, că doar ei contează. După ce a stat pe gânduri, copacul i-a spus:

─  Atunci, culege-mi fructele şi vinde-le. În felul acesta, vei obţine bani”.

Băiatul s-a luminat imediat la faţă. S-a urcat în copac şi a cules toate fructele copacului, chiar şi pe cele necoapte. În graba sa, i-a rupt crengile şi i-a scuturat frunzele, dar copacul s-a simţit din nou fericit. Băiatul nu s-a mai întors multă vreme. Avea bani și era ocupat să obțină cu ajutorul lor și mai mulți bani. Astfel, au trecut anii, iar copacul era tot mai trist.

După mulți ani, băiatul, devenit între timp adult, s-a întors la copac și l-a rugat să îl ajute să își construiască o casă.