Cristian Popa, actorul din “Monștri”, și-a creat o identitate gay pentru a intra în pielea personajului

De Laura Davidescu, pe
“Monștri”, singurul film românesc prezent anul acesta la Festivalul de Film de la Berlin, are premiera românească în această săptămână. Luni, 23 septembrie, este prezentat în București, iar din 27 septembrie intră în cinematografe. Unica a stat de vorbă cu actorul Cristian Popa despre film, despre rolul său și despre cariera sa actoricească.
afis monstri

Filmul intră în cinematografe vineri, 27 septembrie.

La Berlinală, “Monștri” a luat premiul publicului oferit de ziarul Tagesspigel, de asemenea a fost recompensat la TIFF cu premiul pentru debut, a câștigat Marele Premiu la Sofia și premiul pentru cel mai bun scenariu în Muntenegru. Producția regizată de Marius Olteanu și care îi are în rolurile principale pe Judith State și Cristian Popa a fost deja prezentat în circa 15 festivaluri și va mai fi inclus și în numeroase selecții de competiții cinematografice în 2020.

Ce rol interpretezi în Monștri? Cum ai ajuns să joc acest rol?

Andrei, căruia soția lui îi spune Arthur, asta reflectând o conexiune specială între cei doi,e un bărbat la 40 de ani, care se află într-o contradicție interioară între ce este el acum și ce și-ar dori să fie. “Aș vrea să fiu așa cum trebuie, pentru tine”, îi spune el la telefon soției. Eroul este un antierou, așa ar putea fi perceput la prima vedere, dar, din punctul meu de vedere, ținând cont de puternicul lui conflict interior, mai degrabă aș zice că antieroul este erou.

Pentru acest rol, Marius (Olteanu, regizorul filmului – n.r.) a văzut circa 40 de actori, iar la recomandarea Simonei Ghiță, m-a chemat și pe mine. Eu venisem la probă cu o încărcătura specială – tocmai terminasem lucrul la “Unchiul Vanea” (piesă de teatru de Anton Cehov – n.r.), iar energia creată la acea probă l-a convins pe Marius să-mi dea rolul.

Care este povestea filmului?

Prezintă posibilele ultime 24 de ore din viața unui cuplu căsătorit de 10 ani, moment în care sunt revelate adevăruri dureroase, dorințe ascunse, sentimente contradictorii și multă iubire și susținere unul față de celălalt.

Există ceva în poveste sau în personaj cu care te-ai identificat?

Cred că m-am identificat cu o anumită inadaptabilitate și izolare în care pendulează personajul Arthur în cele 24 de ore.

Cum te-ai pregătit pentru acest rol?

Din fericire am avut șansa zilelor de repetiție de dinaintea filmărilor, așa că, împreună cu Marius, am reușit să construim personajul. Au existat chiar și ședinte de terapie psihologică împreună cu partenera din film, pentru a ne construi o relație autentică, nu una jucată. Apoi, în ce privește sexualitatea lui Arthur, a existat o muncă personală, studiu (întâlniri cu prieteni gay, cont pe site-uri de specialitate), am încercat să înțeleg care este mecanismul interior al personajului.

Povestește-ne cum a fost la filmări, ce a fost deosebit față de alte producții în care ai jucat?

Experiența mea a fost unică până acum, pentru că a fost primul meu lungmetraj în care joc un rol principal. Practic, pe toată perioada filmărilor (aproximativ 30 de zile), la care se adaugă și perioada de pregătire de mai bine de 6 luni, am fost conectat cu un personaj pe care îl îmbogățeam de la zi la zi. E o presiune enormă, de aceea a fost importantă pentru mine susținerea echipei și a familiei.

Cum a fost chimia dintre tine și Judith State? Mai jucaserăți împreună până atunci?

Instantanee. Deși repetasem cu o altă actriță, căreia îi mulțumesc pentru acea perioada, cu o zi înainte de începerea filmărilor, împrejurările au făcut ca ea să nu mai poată continua. Și așa a apărut Judith. La prima noastră secvență, telefonul primit de la mine, ea era pe set, eu acasă; era  două noaptea, am primit numărul ei de la Marius, am sunat-o, “bună, Judith / Bună, Cristian / Hai, să începem”. Am facut o repetiție, Marius ne asculta în căști, ne-a dat câteva indicații, apoi am tras prima dublă. Și a mers grozav.

Care este rolul preferat dintre cele pe care le-ai jucat până acum?

În film, cu siguranță Arthur, rolul din “Monștri”. Mi-a plăcut să joc un rol cu asemenea intensitate. În teatru, Henry Law, din “Când ploaia se va opri”, în regia lui Radu Afrim.

Îmi place să construiesc oameni care sunt mai degrabă vulnerabili, cu defecte, decât oameni puternici, imaculați.

Ești căsătorit sau într-o relație stabilă? Ce ai face dacă, într-o bună zi, te-ai confrunta cu situația de înstrăinare din film?

Am fost căsătorit, am un baiat de 14 ani din prima relație. Acum sunt cu Cristina, cu care am o fetiță minunată, Ilinca. Dacă aș ajunge în situația din film, aș căuta sprijinul celor din jurul meu și aș căuta să fiu mai cinstit cu cine sunt eu de fapt.

Care sunt clișeele despre/din filmele românești care te enervează?

Că un polițist trebuie să fie nasol și cu burtă, că un bancher trebuie să fie arogant, că un băiat frumos are zero lume interioară și că doar merge în cluburi și agață fete.

Ce îți place să faci în timpul liber?

Să merg la casa de la țară, să repar lucruri, să citesc, să desenez, să spal vase, să stau cu Ilinca și cu Șerban, să-mi imaginez că voi ajunge la mare în sudul Italiei.

Dă-ne trei motive pentru care merită vizionat filmul.

Pentru că este un film uman, despre doi oameni care se iubesc, indiferent de incompatibilitatea dintre ei, de aici și conflictul filmului.

Pentru că avem nevoie de film românesc.

Pentru că e un film foarte apreciat; a fost singurul film care a reprezentat cinemaul românesc la Berlinale, unde a câștigat premiul publicului. A participat și e în curs de participare la peste 30 de festivaluri internaționale, a luat Grand Prix la Sofia, Golden Mimosa pentru scenariu în Muntenegru, Premiul de debut la TIFF și, nu în ultimul rând, a obținut aprecierea spectatorilor care l-au vizionat la avanpremierele organizate de Caravana “Monștri” în orașele țării.

Unde va putea fi vizionat “Monștri”?

“Monștri” va intra în cinematografe din 27 septembrie, în toată țara.

Cine este Cristian Popa

A absolvit Universitatea de Arte “George Enescu” din Iași, clasa Cornelia Gheorghiu/ Emil Coșeru, într-o generație pe care el o consideră extraordinară: cu Emilian Oprea, Pintileasa Liviu, Marius Manole, Florentina Tilea, Marius Năstrușnicu, Elena Andron, George Gadei (trupa Travka), apoi a venit la București, după o perioadă de un an la Teatrul Municipal Focșani. În București a avut șansa să-l întâlnească pe Radu Afrim și a  jucat în “Îngerul Electric”, la Teatrul Act. A urmat o perioadă foarte aglomerată, cu peste 100 de reclame, filme americane, apariții episodice în filme românești (seriale): “În familie”, “Secretul Mariei”, „Fetele marinarului”, „Narcisa sălbatică”. S-a angajat apoi la Teatrul “Toma Caragiu” din Ploiești, care a avut o importanță majoră la formarea sa ca actor. Acolo a jucat în piese regizate de Cristi Juncu, Radu Afrim, Vlad Masacci, Sânziana Stoican, Vlad Cristache, Cristian Theodor Popescu, Bobi Pricop. Au urmat colaborari cu Teatrul “Maria Filotti” din Brăila, Teatrul Mic și Teatru Foarte Mic, Teatrul Metropolis, Teatrul Excelsior. A avut proiecte importante în Italia, printre care două seriale: „Un passo dal cielo”, unde jucau mulți actori vedete italieni și recent o miniserie polițistă pentru Sky Cinema, “Petra”, cu Paola Cortellesi, în regia Mariei Sole Tognazzi.

sursa foto: arhiva personală

S-ar putea să te intereseze și:

7 filme pe care orice femeie trebuie să le vadă

Filme la care să te uiți cu prietenele tale cele mai bune

 

Urmăreşte cel mai nou VIDEO încărcat pe unica.ro
Primești pe e-mail cele mai importante articole apărute pe Unica.ro!