Bucureştiul interbelic: Fascinantele poveşti de dragoste ale prinţesei Martha Bibescu

22.03.2014, 22:05. Actualizat 25.05.2021, 10:40

Cu o inteligenţă sclipitoare şi o eleganţă desăvârşită care i-au adus la picioare cele mai mari personalităţi ale epocii sale, Martha Bibescu a fost, fără doar şi poate, una din cele mai admirate şi curtate femei ale Bucureştiului interbelic.

Născută pe 28 ianuarie 1889, Martha Bibescu descindea din cele mai vechi şi mai ilustre familii româneşti de tradiţie politicã, diplomaticã şi culturalã, din ramura domnitorului moldovean Constantin Mavrocordat şi dintr-o familie cu origine greceascã, cea a tatălui (Ion Lahovary, fost ministru plenipotenţiar al României la Paris și ministru al Afacerilor Externe).
Când încă nici nu împlinise 16 ani, Martha Lahovary se lasă prinsă în mrejele cuceritorului prinţ George Valentin Bibescu, nepotul lui Gheorghe Bibescu, domn al Munteniei, a cărei cerere în căsătorie o va accepta. Până să primească dispensa Vaticanului pentru nuntă, cei doi au locuit în castelul de la Posada, sub supravegherea prinţesei de Beauffremont, Henriette de Caraman-Chimay, nepoata lui Napoleon I şi mama printului Bibescu. Într-un final, unirea destinelor celor doi a avut loc cu mare fast, la Biserica Domniţa Bălaşa.

Însă prinţul Bibescu, ale cărui infidelităţi publice scandalizaseră întreg Bucureştiul, va fi prima ei dezamăgire în dragoste, dar şi bărbatul alături de care va rămâne până la sfârşitul vieţii acestuia. Frumos, fabulos de bogat, încăpăţânat, adulat de o mamă pentru care nimic altceva nu exista, George Valentin Bibescu era un om capricios, infidel şi egoist care o privea pe Martha ca pe o decoraţie: odata primită, nu mai e râvnită. Martha a înţeles repede acest lucru, iar dezamăgirea i-a fost cu atât mai mare cu cât a devenit mamă la vârsta de 17 ani, când a născut-o pe Valentina, singura descendentă a noii familii Bibescu.Din acest moment, se pare că drumurile lor s-au despărţit, fiecare dintre cei doi soţi trăindu-şi nestingheriţi iubirile extraconjugale, fără însă a se despărţi.
În 1905, George Valentin Bibescu, un pasionat al automobilului, porneşte într-o expediţie spre Persia, având şi sarcini diplomatice ( fusese numit conducatorul delegatiei care urma sa mearga la sahul Persiei), iar Martha îl însoţeşte. În această călătorie se apropie foarte tare de Emanuel, vărul ei, un tânăr chipeş, introvertit şi elegant, deosebit de atent cu frumoasa lui rudă din România. Numai că acesta nu-i împărtăşeşte sentimentele şi o refuză cu delicateţe, dar ferm.

Nu este o dezamăgire insormontabilă, mai ales că după întoarcerea ei din Persia şi apariţia jurnalului de călătorie în limba franceză, sub titlul de „Cele opt paradisuri”, succesul ei literar atinge cote de neimaginat. Academia Franceză a premiat-o, marii sti¬lişti Apollinaire şi Anatole France s-au întrecut în laude, iar Marcel Proust îi declara autoarei: „Sunteţi un scriitor desăvârşit, prin¬ţesă, şi asta nu-i puţin când, precum o faceţi, prin scriitor înţelegem atâţia artişti reuniţi: un prozator, un parfumer, un decorator, un muzician, un sculptor, un poet…”