Ecaterina Szabo, una dintre cele mai titrate gimnaste ale sportului românesc și internațional, a suportat multă suferință și a făcut numeoarse sacrificii pentru a ajunge un nume mare. Acum în vârstă de 48 de ani, talentata sportivă a rememorat, într-un interviu pentru Adevărul, câteva episoade dureroase ale carierei sale.Fosta gimnastă, care a stabilit un real record la Jocurile Olimpice de vară de la Los Angeles, din 1984, unde a luat patru medalii de aur și una de argint, venea dintr-un sătuc din Covasna, Zagon, la Onești, în 1976, când începea cursurile Școlii Generale de Gimastică sub coordonarea antrenorilor Marta și Bela Karoly. Fosta sportivă își amintește cu durere de anii în care a făcut performanță la Onești, sub îndrumarea celor doi profesori. Bătăi, umilințe, hrană puțină, sunt câteva dintre lucrurile care i-au lăsat un gust amar. Au fost prețul pe care l-a plătit pentru a ajunge un vârf în gimnastică.”Am început şcoala generală la Oneşti. Era prima şcoală din lume specializată în gimnastică. M-au rupt de familie, prieteni, copilărie. Totul era calculat. Aveam voie să mâncăm foarte puţin. Cine nu ţinea pasul era imediat eliminat. Ne cântăreau de mai multe ori într-o zi. Măsurile erau extrem de severe. Aceasta a fost cheia succesului. Gimnastele renumite nici nu ne băgau în seama, ne tratau cu indiferenţă. Cel puţin nu se aştepta nimeni să intrăm în competiţie cu ele. Stresul şi munca grea ne duceau la epuizare. Nu în ultimul rând, antrenorii ne şi băteau. Am pierdut numărul bătăilor încasate. Îmi amintesc doar urmele loviturilor. Dungi, în culori variate, de la roşu la albastru spre negru, acopereau corpul meu. Eram copii, era un alt regim, nu puteam spune nimic. O singura dată am vrut să fug. Mi-am anunţat mama să vină să mă ia acasă. Până a venit ea, mi-a trecut supărarea. Mama a stat de vorba cu antrenorul meu. Béla Károlyi i-a spus: «Vedeţi acele gimnaste de lângă perete? Pe ele nu o să le bat niciodată, fiindcă nu văd nimic în ele. Nu vor fi gimnaste modeste, însă fiica dumneavoastră chiar are talent». Au vorbit în ungureşte, deşi la acea vreme nu era voie. Nici măcar nu aveam voie să ascultăm muzică ungurească”, își amintește fosta campioană.[caption id="attachment_161870" align="aligncenter" width="584"] Bela Karoly a fost antrenorul lotului feminin de gimnastică în perioada comunismului[/caption]Deși a avut performanțe remarcabile la Jocurile Olimpice de la Los Angeles, Ecaterina nu a ”cules” aceiași lauri de care au avut parte predecesoarele ei, pentru rezultate similare, lucru care i-a lăsat un gust amar fostei sportive. ”Am fost ignorată complet! Nu aveam pretenţia să mă aştepte vreo fanfară, dar nici aşa. Nu m-a întrebat nimeni cum a fost, cum m-am simţit. Nu m-au plimbat prin ţară, cum o făcuseră cu Nadia Comăneci, cu opt ani în urmă. N-am fost primită nici de Ceauşescu. Am fost primită ca o campioană doar în satul meu, Zagon, de localnici şi de oameni din împrejurimi, care au dorit să îmi mulţumească. Au fost câţiva care mi-au scris poezii, iar secretarul de partid a rezolvat să mi se zugrăvească camera. Ne-au promis câte o maşină pentru fiecare medalie de aur. Nu am primit nimic. Ne-au promis 50.000 de lei pentru o medalie de aur. N-am primit nici un sfert. Nici măcar nu am avut curajul să cer explicaţii. Am fost umilită în permanenţă”, a povestit Ecaterina Szabo pentru Adevărul.Citește și: Frumoasa lui Bute: cum arată femeia care i-a cucerit inima pugilistuluiDin 1991, imediat după ce s-a căsătorit cu fostul membru al echipei de caiac, Cristian Tamaș, Ecaterina a plecat din România, stabilindu-se în Franța, la Chamalieres, unde Ecaterina este antrenoarea unui mic club din localitate. Până atunci însă, a activat ca antrenor și la noi în țară, la Centrul de la Deva, unde a pregătit gimnaste ca Nadia Hațegan, Andreea Cacovean și campioana mondială la individual compus din 1999, Maria Olaru.Foto: Arhivă Libertatea