Concept destul de larg şi greu de definit, genialitatea nu fost foarte studiată până acum din simplul motiv că nu prea s-a ştiut cum.Ce este un geniuGreu de spus... Unii psihologi cred că geniu este orice persoană ce depăşeşte un anumit coeficient de inteligenţă - unii spun că eşti geniu dacă ai un IQ peste 140, alţii cred că trebuie să depăşeşti 180. Totuşi, reztultatul unui test de inteligenţă depinde şi de nivelul de cultură şi nici măcar nu poate da indicii privind inteligenţa în totalitatea ei.Aşa că, spun alţi psihologi, un IQ mare nu este suficient pentru a te putea numi geniu. Pentru a merita această etichetă trebuie să fii autorul a ceva ieşit din comun, o invenţie, o descoperire, o operă de artă. Trebuie să schimbi lumea sau felul cum oamenii văd lumea. Cu alte cuvinte, nu ajunge să fii inteligent, ci trebuie să ai capacitatea de a folosi această inteligenţă într-un mod care să impresioneze. Care este diferenţa dintre un om normal şi un geniuCe face un om mai inteligent? Ce îi dă capacitatea de a-şi folosi inteligenţa în mod constructiv? Creierul, vei spune. Aşa au spus şi oamenii de ştiinţă, numai că acest organ este cel mai bogat în mistere dintre toate părţile corpului nostru, aşa că se ştiu încă puţine despre felul cum funcţionează el. Cert este că tot ce ţine de raţiune, creativitate, inventivitate are loc în cortexul cerebral, zona exterioară a creierului, care formează acele cute caracteristice creierului şi necesare lui pentru a încăpea în cutia craniană. Creierul uman este atât de greu de studiat încât diferenţele dintre cortexul cerebral al unui geniu şi cel al unui om normal rămân încă învăluite în mister. Cercetătorii care au studiat creierul lui Einstein au descoperit că era mai mic decât un creier normal, însă avea mai dezvoltată zona parietală, care răspunde de tot ce are legătură cu matematica. Însă după moarte, creierul suferă anumite modificări aşa că nimeni nu poate sigur de felul cum funcţiona creierul lui Einstein. În mod surprinzător, nu toate geniile au o inteligenţă dezvoltată, în sensul că nu obţin rezultate mari la testele de inteligenţă şi nici nu au succes la şcoală. Pentru unii e o dovadă clară că testele de inteligenţă nu sunt deloc exacte. Pentru alţii, e o dovadă că genialitatea nu are nicio legătură cu inteligenţa. Geniile şi creativitateaAtunci poate că genialitatea este legată de creativitate? Foarte posibil, spun oamenii de ştiinţă care susţin că inteligenţa nu înseamnă nimic faţă de creativitate. Faptul că îţi aminteşti rapid unele lucruri, că poţi să înveţi mult, să reţii multe informaţii nu înseamnă nimic atâta timp cât se limitează la lucruri gândite de alţii. Adevăratele genii, pe lângă faptul că au o inteligenţă ieşită din comun, îşi folosesc imaginaţia şi creativitatea pentru a gândi concepte pe care nimeni nu le-a mai gândit vreodată, pentru a inventa lucruri noi, pentru a observa fenomene noi. Din păcate, creativitatea şi imaginaţia sunt la fel de greu de studiat şi cuantificat ca şi inteligenţa, aşa că nu se ştiu foarte multe despre aceste concepte. Ce transformă un om oarecare într-unul creativ? De unde vine imaginaţia? Sunt întrebări care nu au încă un răspuns. Genialitatea şi vârstaUnele genii au făcut cele mai importante descoperiri la începutul vieţii, poate chiar în copilărie, pe când alţii s-au făcut cunoscuţi către sfârşitul vieţii. Ce legătură are vârsta cu geniul? Se pare că totul ţine de imaginaţie. Există două tipuri de imaginaţie. Una este cea conceptuală, care se manifestă brusc. Cei care se bucură de ea vor uimi lumea de la o vârstă fragedă, aşa cum au facut Mozzart şi Einstein. Cealaltă este imaginaţia experimentală, care depinde de experienţele trăite, de încercări şi greşeli. Un exemplu de imaginaţie experimentala este Beethoven care şi-a atins maxima creativitate mai târziu în viaţă. Citeşte continuarea în pagina următoare!Copiii supradotaţiDesigur, orice părinte are impresia că fiul sau fiica lui este un copil supradotat. Din păcate, nu toţi copiii au fost binecuvântaţi cu o inteligenţă şi o creativitate ieşite din comun. Ţi se pare nemaipomenit că fetiţa ta citeşte la cinci ani? Dar ce ai zice de un copil care, la şase ani, spune bancuri în greaca veche? Este cazul lui John von Neumann, care s-a născut în 1903. Dar cum ţi se pare un copil care la patru ani merge la cursuri universitare de fizică, iar la 16 obţine un doctorat? Performanţa îi aparţine lui Kim Ung-yong, un corean născut în 1962, care a vorbit pentru prima dată la patru luni, avea conversaţii cu mama lui la şase luni, iar la doi ani citea în coreana şi în trei limbi străine. La opt ani, când terminase deja universitatea, copilul a fost invitat în SUA de NASA. Este doar unul din zecile, poate chiar sutele de cazuri care au uimit lumea. De la medicină, la literatură, teatru sau fizică, toate domeniile au cunoscut cel puţin câţiva copiii supradotaţi. Nu face exceptie nici entertainment-ul, care abundă în copii ce-i depăşesc cu mult pe adulţi. Charlotte Church, Michael Jackson, Stevie Woner, Tori Amos, Bjork, Vangelis, sunt doar câţiva dintre copiii teribili ai muzicii care au devenit cunoscuţi. Cât despre actorie, Anna Paquin a primit un Oscar pentru rol secundar la numai 11 ani, fiind a doua cea mai tânără câştigătoare după Tatum O'Neal. Sindromul savantuluiGenialitatea nu trebuie confundată cu sindromul savantului, fenomen întâlnit de obicei la persoanele cu probleme de dezvoltare sau comportament, care excelează într-o anumită activitate, de exemplu fac calcule mentale foarte complicate sau pictează foarte bine. Se estimează că unul din 10 autişti are şi sindromul savantului. 50% dintre persoanele cu sindromul savantului suferă de autism, pe când restul de 50% suferă de o altă dizabilitate. Însă savanţii care au cu adevărat rezultate într-un domeniu nu prezintă dizabilităţi, iar dacă le au sunt minore. Cel mai cunoscut caz de acest gen este Kim Peek, un megasavant american care avea o memorie fotografică nemaivăzută, dar şi probleme de dezvoltare provocate de anomalii la nivelul creierului. Când a învăţat să cânte la pian, bărbatul a reuşit să reproducă bucăţi muzicale auzite cu zeci de ani înainte, iar dacă auzea o piesă nouă putea spune cărui compozitor îi aparţine deoarece reuşea să o compare cu miile de piese stocate în memoria lui. Kim Peek este "adevăratul Rain Man", omul care a inspirat personajul lui Dustin Hoffman din filmul de Oscar "Rain Man". Foto: Shutterstock