Tăierea clitorisului, uneori însoţită de coaserea labiilor mari, fără anestezie şi cu instrumente murdare este o practică frecventă prin care trec milioane de fetiţe în fiecare an. "Mai întâi au tăiat-o pe verişoara mea. Mi-a fost foarte frică şi am plâns. Mama mea este foarte grasă. SŞiam că dacă reuşesc să fug n-o să mă prindă. Dar m-a ţinut prea strâns. N-am putut să scap. Mi-a curs mult sânge. Am plâns şi am urât-o pe mama mea", povesteşte jurnaliştilor de la Global Post, Delan, o fetiţă de 11 ani din Kurdistanul irakian. Fetiţe torturate pentru că "aşa trebuie"Avea şase ani când i-a fost mutilată zona genitală de o bătrână a satului, care a folosit o simplă lamă nesterilizată, fără antiseptice, fără anestezie. Delan s-a simţit rău două zile, dar până la urmă sângerarea s-a oprit. A fost una dintre norocoase. Ar fi putut să sângereze până la moarte, să facă septicemie sau tetanos, complicaţii care ar fi ucis-o în scurt timp. Chiar dacă acum fetiţa se simte bine, va duce cu ea toată viaţa efectele mutilării, şi nu e vorba doar de cele psihologice. Riscă să sufere de incontinenţă urinară, infecţii urinare fecvente, iar viaţa ei sexuală nu va fi niciodată una normală. Dacă nu ajunge sterilă din cauza complicaţiilor, va avea o naştere grea şi riscantă. Mama ei a supus-o de bună voie acestor riscuri pentru că "aşa trebuie", pentru că aşa cere tradiţia, pentru că şi ea a trecut prin acelaşi lucru. 100 milioane de femei multilateDelan este doar una din milioanele de fete şi femei care au suportat o formă de mutilare genitală, în numele unei tradiţii care le discriminează şi le condamnă la o viaţă de chin. <object width="480" height="385"><param name="movie" value="http://www.youtube.com/v/bIggOkXKz9o&amp;hl=en_US&amp;fs=1"></param><param name="allowFullScreen" value="true"></param><param name="allowscriptaccess" value="always"></param><embed src="http://www.youtube.com/v/bIggOkXKz9o&amp;hl=en_US&amp;fs=1" type="application/x-shockwave-flash" allowscriptaccess="always" allowfullscreen="true" width="480" height="385"></embed></object>Fondul Natiunilor Unite pentru Populaţie (UNFPA) anunţă că aproximativ trei milioane de fetiţe sunt mutilate în fiecare an doar în Africa, iar conform Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), există între 100 şi 140 milioane de femei în toată lumea care suportă consecinţele acestui tratament nemilos, mutilarea genitală. În acestă categorie sunt incluse toate procedurile care implică îndepărtarea totală sau parţială a organelor genitale externe din motive nemedicale. Mutilarea, catalogată de ONU şi OMS drept o încălcare a drepturilor copilului şi femeii, este făcută de femei în vârstă, moaşe, şi mai nou de cadre medicale care, în ciuda pregătirii pe care o au, nu se pot îndepărta de tradiţii, fie ele şi cu caracter de tortură.În categoria mutilărilor genitale, OMS şi UNFPA au introdus patru tipuri de intervenţii: clitoridectomia - tăierea clitorisului, excizarea - tăierea clitorisului şi a labiilor, infibulaţia - la cele anterioare se adaugă coaserea labiilor mari pentru a acoperi o parte din vagin şi vulvă. Mai există şi categoria "altele" în care intră piercing-urile, cauterizarea şi orice alt tip de intervenţie făcută fără voia femeii. Organele genitale feminine sunt "murdare"În afara celor deja menţionate, este uşor de imaginat ce înseamnă pentru o fetiţă - victimele au până în 15 ani - să i se taie clitorisul pe viu cu o lamă sau un ciob de sticlă, ce cicatrici psihice lasă această tortură şi ce relaţii va avea ea cu familia responsabilă de asta sau cu un viitor soţ. Culmea, mutilarea se face în numele unei vieţi de familie fericite pentru că majoritatea oamenilor ţin la tradiţii şi puţini bărbaţi acceptă căsătoria cu o femeie care nu este "pură". Organele genitale externe sunt tăiate pentru că ele ar reprezenta partea masculină sau murdară a unei femei. Se spune că procedura ar reduce libidoul femeii şi ar ajuta-o să reziste tentaţiilor sexuale. În anumite ţări aceste intervenţii au fost scoase în afara legii, însa ele continuă fără probleme şi rar se întâmplă ca cineva să fie pedepsit pentru suferinţele unei fetiţe. Şi reprezentanţii autorităţilor fac parte din aceleaşi comunităţi şi nu înţeleg de ce ar trebui să pedepsească pe cineva care urmează o tradişie veche de când lumea. Deşi mutilările au loc în special la sate, unde tradiţia este mai importantă, recurg la acest gest şi familiile înstărite, inclusiv familiile de imigranţi, care locuiesc în Europa şi America de Nord. ONG-urile şi autorităţile nu reuşesc să oprească mutilarileŞi în Occident, dar şi în zonele unde se practică mutilările genitale - estul, vestul şi nord-estul Africii, Orientul Mijlociu, anumite ţări asiatice - au apărut multe asociaţii care încearcă să salveze fetele de la tortură. Aceste ONG-uri, fondate de femei care au avut aceeaşi soartă, încearca să informeze părinţii cu privire la riscurile pe care şi le asumă, motiv pentru care îşi atrag duşmania comunităţilor.În ultimii ani mai multe cazuri au făcut vâlvă în Franţa, unde comunitatea musulmană este foarte numeroasă. Educatoarele din grădiniţe sau profesoarele îşi dau seama imediat când ceva este în neregulă cu fetiţele musulmane si cheamă imediat reprezentaţii ONG-urilor care le pot ajuta. La fel, îşi dau seama imediat ce urmează să se întâmple când o familie originară din Africa anunţă că fetiţa va lipsi mult timp de la şcoală. Fiindcă mutilarea genitală este aspru pedepsită pe teritoriul Franţei, părinţii îşi duc fetiţele "în vacanţă" în ţările de origine şi le aduc înapoi deja multilate. Se întâmplă şi în SUA, unde recent o femeie din Africa a obţinut azil politic după ce a spus că în cazul în care este deportată în ţara ei va fi mutilată de rude. Americanii recurg şi la măsuri extreme pentru a proteja fetele ce trăiesc pe teritoriul lor. Recent, Academia Americană de Pediatrie a stârnit controverse când a încurajat pediatrii americani să facă chiar ei clitoridectomii, doar pentru ca fetiţele să nu fie duse în Africa, unde ar fi mutilate cu lame de ras, în conditţii neigienice.Foto: Shutterstock