Aveam deunăzi o dispută cu o prietenă legată de maternitatea Angelinei Jolie. Tărăboiul pornise de la o ştire relativ banală aş spune...... în care publicul planetei era informat că celebri soţi Angelina şi Brad intenţionează să adopte un nou copil, de data asta din Haiti. Ipoteza de la care porneam eu era una mai degrabă defavorabilă doamnei Angelina, pe care înclinam s-o consider un soi de maşină piaristică de înfiat copii de pe diverse contienente.Prietena mea era de părere că sînt destul de pripit cu judecăţile asupra oamenilor şi că e posibil ca dna. Jolie să fie chiar o mamă în toată puterea cuvîntului pentru acei micuţi africani, asiatici, etc. Fireşte, disputa s-a întins încet şi către alte vedete, unele chiar autohtone, invocate ca exemple de onestitate umană sau, din contră, de pragmatism comunicaţional pe teme de viaţă personală. De fiecare dată, reproşul pe care îl formula prietena la adresa vorbelor mele era că judec superficial şi sentenţios gesturile şi faptele acelor vedete. Mărturisesc că genul ăsta de discuţii mă irită de fiecare dată, dar, pe de altă parte, lăsîndu-mă pradă plăcerii omeneşti de a vorbi despre oameni pe care nu-i cunosc, nu mă pot abţine. Angelina Jolie sau Mihaela Rădulescu sînt precum Shrek sau Harry PotterDincolo însă de plăcerea asta vinovată de a pălăvrăgi despre vedete, discuţia are o bătaie mai lungă şi, poate, cu ceva mai mult sens. În fond, întrebarea este dacă o persoană publică, precum vedetele din show-biz, sînt oameni ale căror gesturi pot şi trebuie să fie judecate cu măsura cu care ne judecăm amicii, cunoştinţele, duşmanii, oamenii cu care intrăm în interacţiuni reale şi directe.Eu, unul, nu cred. Pentru mine, Angelina Jolie sau Mihaela Rădulescu sînt precum Shrek sau Harry Potter. Existenţele lor, aşa cum le percepem noi, sînt de fiecare dată şi în orice context declinate prin ştiri construite, viaţa lor e o iluzie media, produsă de profesionişti şi asumată ca atare de ei înşisi. Ele nu sînt persoane, ci personaje. Marea păcăleală vine din faptul că între Shrek şi Mihaela Rădulescu, de exemplu, noi avem impresia că există o uriaşă diferenţă, că primul e un monstruleţ de pixeli creat de DreamWorks pe cînd Mihaela Rădulescu e un om în carne şi oase născută de mama ei, o persoană reală cu tot ce implică asta. Citeşte continuarea în pagina următoareBrandurile n-au viaţă personală În fapt, deşi pare aberant, cei doi sînt identici în esenţa lor media. Tot ceea ce citim în presă şi vedem pe ecrane legat de vorbele şi faptele lor sînt "artefacte", produse prelucrate, destinate cosmumului publicului, la fel ca un detergent sau un nou abomanent de telefonie mobilă. Da, la o primă privire e greu de acceptat că faptele unor oameni reali sînt precum produsele comerciale şi totuşi, în măsura în care acceptăm că show-biz-ul e o industrie, la fel ca cea a produselor lactate, nu văd de ce ar trebui să ne raportăm la faptele&vorbele Mihaelei Rădulescu altfel decît la gama de produse lactate Danone? De fapt, brandurile n-au viaţă personală. Asta e! Trebuie să ne consolăm şi noi, şi ei, cu ideea că nu ştim cu adevărat nimic despre ce se întîmplă în adîncul sufletul lor, în adevărata lor viaţă personală. Dar tocmai aici e farmecul: neştiind nimic avem dreptul să credem şi să discutăm orice.