Un alpinist şi-a amputat singur mâna pentru a scăpa de sub o stâncă, iar pasagerii unui avion prăbuşit şi-au mâncat prietenii morţi. Sunt numai câteva...... dintre lucrurile pe care oamenii le pot face pentru a-şi salva viaţa.Povestea celor 33 de mineri chilieni care au supravieţuit peste două luni la 700 metri sub pământ a ţinut cu sufletul la gură o planetă întreagă, iar salvarea lor a amintit şi de alte cazuri asemănătoare, în care oameni excepţionali au luptat cu natura, cu propriul corp şi, în ciuda şanselor minime, au supravieţuit în condiţii extreme.Au supravieţuit iarna, la 3600 metri altitudineTot în apropiere de Chille s-a petrecut una din cele mai cunoscute poveşti de supravieţuire, care a stat la baza filmului "Alive" şi a cărţii cu acelaşi nume. În octombrie 1972, avionul care transporta o echipă uruguayană de rugby s-a prăbuşit pe culmile munţilor Anzi, în Argentina, la 3600 metri înălţime.12 oameni au fost ucişi la impact, alţi 5 au murit a doua zi dimineaţă din cauza rănilor, iar 8 au fost surprinşi de o avalanşă. Cei 16 supravieţuitori au îndurat timp de 72 de zile temperaturi extreme, iar când au terminat mâncarea din avion au fost nevoiţi să recurgă la canibalism, hrănindu-se din cadavrele celorlaltor pasageri. Între timp, ascultau la un aparat de radio veşti despre operaţiunile de salvare, iar când au auzit că salvatorii au întrerupt căutările şi-au dat seama că trebuia să facă ceva ca să supravieţuiască.Doi dintre pasageri au mers timp de 12 zile prin frig, vânt şi zăpadă, până când au întâlnit un chilian care le-a oferit mâncare şi a alertat autorităţile. Restul supravieţuitorilor au fost salvaţi pe 23 decembrie 1972. În toţi anii care au trecut de atunci, ei s-au întâlnit la fiecare 23 decembrie, dată pe care o consideră a doua lor zi de naştere.Şi-a tăiat mâna pe viu ca să se eliberezeOricât de impresionante ar fi alte cazuri de supravieţuire, cea mai cutremurătoare rămâne povestea lui Aron Ralston. În 2003, tânărul american pasionat de alpinism a plecat într-o excursie în canionul Blue John din Utah, fără să anunţe pe nimeni unde pleacă şi pentru cât timp. În timpul ascensiunii, o stâncă s-a prăbuşit, prinzându-i mâna dreaptă între ea şi peretele canionului.Timp de cinci zile, Aron şi-a aşteptat sfârşitul, bând câte puţin din apa pe care o mai avea şi încercând să-şi elibereze mâna. Ştia că nu-l caută nimeni, iar şansele de a fi descoperit de alţi alpinişti erau minime.În următoarele zile a rămas fără apă şi a început să-şi bea urina. A înregistrat câteva filme de rămas bun, şi-a scris numele, data naşterii şi posibila dată a morţii pe stâncă. În cele din urmă, deshidratat şi în delir, bărbatul a decis să-şi amputeze singur mâna pentru a se elibera.Află în pagina următoare cum şi-a amputat Aron mâna!Şi-a rupt oasele antebraţului folosind o piatră drept pârghie, şi-a legat un garou, apoi a tăiat pielea şi muşchiul cu un briceag destul de prost ascuţit. Tendoanele şi le-a retezat cu o unealtă în formă de cleşte. Fiind strivit sub stâncă, braţul lui era deja "mort", însă Aron a declarat că a simţit totul, durerea fiind de 100 de ori mai puternică decât oricare alta.După ce s-a eliberat se afla oricum departe de maşină şi nu avea telefon mobil la el. Pentru început, a trebuit să coboare în rapel un perete înalt de 20 de metri, apoi a pornit la pas în mijlocul zilei, când afară era foarte cald. Spre norocul lui, a întâlnit câţiva turişti care i-au oferit apă şi două prăjiturele înainte să alerteze autorităţile. În timp ce Aron era dus la spital, o echipă de salvatori a găsit mâna lui, care a fost incinerată.În ciuda coşmarului pe care l-a trăit, Aron este şi astăzi alpinist, folosind o proteză în formă de piolet, a scris o carte despre experienţa lui şi tine discursuri motivaţionale. De curând a apărut şi un film inspirat din povestea lui, "127 Hours".A mers nouă zile prin junglăSupravieţuitoarea din această poveste avea doar 17 ani în 1971, când avionul în care călătoarea cu mama ei a fost lovit de un trăznet şi a explodat la 3,2 kilometri deasupra junglei peruane. Juliane Köpcke a fost aruncată din avion cu tot cu scaun şi s-a trezit dintr-o dată la pământ prinsă încă în centura de siguranţă. Avea o claviculă ruptă, un ochi umflat şi mai multe răni, dar era singura supravieţuitoare din cele 93 de persoane aflate la bordul avionului.Fata, care îşi dorea să devină biolog la fel ca părinţii ei, şi-a căutat mai întâi mama, dar fără succes. Mai târziu a aflat că mama ei murise în explozie, deşi stătuse chiar pe scaunul de lângă ea. Când a văzut un pârâu, Juliane şi-a amintit de sfaturile tatălui care îi spusese că unde există apă există şi civilizaţie. A mers prin albia pârâului timp de nouă zile sperand să ajungă într-un sat.De fapt a găsit o cabană în faţa căreia se alfa o canoe, semn că cineva avea să vină acolo în curând. Ocupantul casei a găsit-o câteva ore mai târziu, i-a îngrijit rănile deja pline de viermi, iar a doua zi dimineaţă au pornit la un drum de şapte ore în canoe, la finalul căruia au ajuns la cabana pădurarilor. Cu elicopterul, fata a ajuns apoi la spital unde o aştepta tatăl ei. Astăzi, Juliane este doctor în biologie şi a colaborat la realizarea a două filme bazate pe povestea ei.Foto: Shutterstock