La data de 7 ianuarie 2011 populaţia lumii ajunsese la 6.928.198.253. Se estimează că spre sfârşitul lui 2011 se va naşte locuitorul cu numărul 7.000.000.000.
Ziua celor şapte miliarde, în octombrie 2011
În ciuda fertilităţii scăzute a locuitorilor din Europa şi SUA, în ciuda mortalităţii crescute din ţările sărace ale Asiei şi Africii, în ciuda crizei economice, populaţia lumii creşte mai repede decât preconizau studiile demografice.
Ţinând cont de numărul naşterilor care au loc în fiecare zi, se estimează că spre sfârşitul lui 2011 s-ar putea naşte copilul cu numărul 7.000.000.000, ceea ce înseamnă că el ar putea fi conceput chiar în acest moment.
Cum a evoluat populaţia lumii
Primul miliard a fost atins în 1804. Populaţia lumii s-a dulbat în numai 123 de ani, astfel că în 1927 s-a născut copilul cu numărul 2.000.000.000. Al treilea miliard s-a adăugat în 1960, iar al patrulea după numai 14 ani, în 1974.
Nu se ştie în ce zile s-au născut copii ce au rotunjit cifra populaţiei până în 1974. Însă „Ziua celor cinci miliarde”, a fost 11 iulie 1987 – atunci s-a născut bebeluşul cu numarul 5.000.000.000. 12 ani mai târziu, pe 12 octombrie 1999, s-a atins cifra de 6.000.000.000. Şi iată că după încă 12 ani vom deveni şapte miliarde.
În urmatoarele decenii, populaţia va creşte în continuare, dar într-un ritm mai lent, estimează specialiştii. În 2025 se va mai adăuga încă un miliard, iar după 2045, încă unul.
Estimările pe termen foarte lung vorbesc de numai 3 miliarde de pământeni în 2145 sau din contră, de peste 100 de miliarde.
Ce înseamnă şapte miliarde de persoane?
Conform National Geographic, ţi-ar trebui 200 de ani ca să numeri cu voce tare până la şapte miliarde. Iar dacă cineva ar putea face şapte miliarde de paşi, ar înconjura Pământul de 133 de ori. Totuşi, şapte miliarde de persoane nu ocupă un spaţiu atât de mare pe cât ţi-ai imagina. Dacă am sta toţi laolaltă, umăr la umăr, am ocupa un spaţiu egal cu cel al unui mare oraş.
Deci când se vorbeşte de suprapopularea planetei, nu este vorba strict de numărul locuitorilor, ci de resursele pe care le consuma ei, de obicei fără să se gândească la consecinţe.