O scriitoare fenomen, care a cucerit lumea în anul în care şi-a sărbătorit majoratul, Cecelia Ahern scrie cărţi la graniţa dintre chick-lit şi romance.
PS Te iubesc a intrat în zeci de topuri naţionale de vânzări şi a reprezentat atât debutul, cât şi primul pas către consacrarea internaţională. Un interviu în exclusivitate, în care povesteşte despre venirea pe lume a celui de-al doilea copil, plăceri vinovate şi cărţile sale.
Sunteţi însărcinată cu cel de-al doilea copil. Cum a schimbat maternitatea modul în care vedeţi viaţa şi scrisul?
În mod sigur a influenţat modul în care lucrez. Înainte scriam zi şi noapte, nu aveam un program organizat şi viaţa mea profesională se contopea cu cea personală, nu le separam nicicum. După ce am născut primul copil, lucrez de la 9.00 la 17.30 într-un birou din afara locuinţei, de luni până vineri. Nu mai lucrez deloc în afara acestui program, pentru că viaţa mea personală este mult mai bogată şi vreau să mă bucur de fiecare clipă. Credeam la început că e imposibil să fii creativ la program de funcţionar, dar nu e adevărat. Mă concentrez imediat ce intru în birou şi creativitatea dă roade. Iar când trebuie să plec în vreun turneu de promovare, nu îmi place să lipsesc mai mult de două-trei nopţi de acasă.
Încă mai dansaţi step?
Acum, cînd mai am puţin şi nasc, am luat o pauză de la dans, dar abia aştept să mă reapuc!
Testul dumneavoastră de maturitate, la 21 de ani, a fost romanul PS Te iubesc, un succes editorial mondial. Vă amintiţi primul draft al cărţii şi de câte ori l-aţi schimbat?
Şi acum scriu tot ca la început. Am scris PS Te iubesc pe caiet, fiecare capitol, după care l-am scris la computer. Am revizuit materialul printat, am făcut corecturi, apoi am trecut la capitolul următor. Sigur că din când în când mă întorceam şi parcurgeam cartea de câteva ori înainte de a o trimite publisherilor. Am făcut corectură la prima mână, corectură de frază, de literă. Până ajunge în faza finală, învăţ pe dinafară fiecare roman.
Am citit că la debutul dumneavoastră presei nu i-a venit să creadă că aţi scris o carte atât de bună. E adevărat?
Da, pentru că aveam 21 de ani şi scriam despre emoţii profunde pe care mulţi oameni poate că nu le-ar vedea puse pe hârtie. E dezamăgitor să vezi că oamenii sunt atât de naivi încât să creadă că vârsta este legată de abilitatea de a simţi, de a avea experienţe, de a rezona, de a avea imaginaţie şi talent. Talentul scriitoricesc nu te loveşte brusc în ziua în care împlineşti 30 de ani, e ceva nativ. Eu am scris din copilărie, am făcut asta din plăcere, nu pentru că într-o zi mi-am zis să încerc ceva nou. E trist că vârsta e un factor de selecţie a autorilor.
V-a plăcut filmul „PS Te iubesc”? Au ales bine protagoniştii (n.r. Hilary Swank, Gerard Butler, Lisa Kudrow)?
L-am adorat! Nu mi-a venit să cred că Hilary Swank, dublu laureată cu Oscar, a ales un rol în acest film. Am fost mândră de adaptare şi recunosc că am plâns de fiecare dată când am văzut filmul.
Sunteţi şi o cititoare avidă. Ce genuri literare preferaţi şi ce citiţi în vara aceasta?
Prefer ficţiunea şi thrillerele sunt favoritele mele. Îmi plac romanele lui Karin Slaughter. Am citit şi romance, gen Soţia călătorului în timp de Audrey Niffenegger, dar şi The Particular Sadness of Lemon Cake de Aimee Bender. Îmi place când autorii aleg un unghi de abordare original, diferit de tot ceea ce s-a scris până la ei.
Cât de important este finalul unei cărţi?
Mereu am ştiut finalul, dinainte să mă apuc de scris cartea. Pentru mine este important să am o direcţie, să ştiu unde vreau să ajung cu personajele, care va fi tonul cărţii, cum vreau să se simtă cititorul, cum sunt personajele, de câte obstacole au nevoie până ajung acolo unde trebuie. Nu cred în convenţionalele finaluri fericite – nu scriu despre femei care caută iubirea şi îşi găsesc făt-frumosul într-o zi. Cele mai bune finaluri pentru mine sunt acelea în care personajele găsesc speranţă, iar cititorii simt şi ei acelaşi lucru.
Care vă sunt plăcerile vinovate în timp ce scrieţi?
Aprind lumânări parfumate şi beau multă cafea decofeinizată!
Consideraţi că recenziile sunt importante pentru un scriitor?
E minunat să te laude cineva, dar eu nu prea citesc recenziile. Nici pentru cărţile mele, nici pentru ale altora, fiindcă nu cred că părerea unui singur om îmi poate dicta cum să mă simt. Mai bine citesc respectiva carte sau văd filmul. Părerile oamenilor sunt dictate de experienţele lor personale, care pot sau nu să fie relevante şi pentru mine.
Scrieţi foarte mult despre dragoste şi relaţii. Vă gândiţi să abordaţi o temă nouă într-un viitor roman?
Întotdeauna mi-am dorit să scriu un mystery cu crime şi atmosferă întunecată. Am crescut urmărind „Columbo”, „Murder She Wrote” şi „Diagnosis Murder” şi mi-au plăcut foarte mult aceste poveşti.
Ce ştiţi despre România? Plănuiţi să ne vizitaţi în curând?
Nu am fost niciodată în România, însă mi-ar plăcea foarte tare să vă vizitez. Știu că este o ţară frumoasă, cu oameni prietenoşi, pentru că am cunoscut câţiva români care locuiesc în Irlanda. Poate voi veni în curând şi voi fi norocoasă să îmi întâlnesc cititorii. Cu cât mai mult feedback primesc, cu atât mai bine!
Virginia Costeschi, BookMag