Calatoream cu sotul meu spre munte, impreuna cu noii nostri prieteni japonezi - un el si-o ea tineri si simpatici. Vroiam sa le aratam din "frumusetile patriei".Discutia, centrata de un timp asupra masinilor. Ei bine, da, putem fi mandri ca avem si-n Romania masini bune. Inclusiv japoneze!… A, si ati vazut fimul ala, continuare la "Fast and furious" facut in Japonia? "Tokyo drift"! Exact, Tokyo drift, derapaje la Tokyo, prin parcarile lor spiralate si supraetajate… (Ce bine c-am gasit subiect de conversatie!... )Cand… suna telefonul. E prietena noastra comuna, care doreste sa stie cum ne merge. Bine, bine, ii ducem la Sinaia, Pelesul, Pelisorul, ce poti sa le arati unor straini…? De ce nu va duceti si la Salina? Salina Slanic Prahova?... Hmmm… Nu ne-ar fi trecut prin cap. Imi amintesc ca prin ceata… Cred ca n-a fost copil pe vremea lui "Ceasca" sa nu fi mers in excursie la salina.O cusca scartaietoare pe post de lift, o senzatie de presiune in urechi, niste statui din sare pe care le lingeam ca sa ne enervam invatatoarea… Haidem! Ar putea fi interesant. Noi, curiosi de o revedere "dupa 20 de ani", ei curiosi oricum. Ca-n Japonia nu-s saline. A naibii dezvoltare economica pentru o tara fara resurse naturale ca a lor…Deci, prima la dreapta! Si… interesant, intr-adevar. Drumul se schimba brusc. O data parasit DN1 e ca si cum te-ai intoarce in timp. Parca si culorile trec de la vii si stralucitoare la griul acela de pe vremuri. O alta Romanie, alta decat cea din poze, alta decat Bucuresti pe arterele principale sau mediatizatul DN1. Case sarace, cu gardul stramb, oameni simpli, cu haine ponosite.Mi se pare mie sau parca a intrat soarele in nori? Prezenta oaspetilor nostri ne ascute sensibilitatea, "oare cum li s-o parea lor?"… Cand si cand, dar nu prea des, o casa frumoasa ca din reviste, a primarului sau a vreunui roman care a muncit prin straini pe bani multi. Japonezii nostri - cu ochii mari, scoteau exclamatii de uimire si tacaneau din aparatele de pozat.Prima caruta i-a extaziat. Vehicol romanesc, de un cal putere, am dat-o noi pe gluma. O cireada de vaci i-a scos pe fereastra pana la brau. "Sugooooiii! Safari park mitai!!!" Uimirea i-a facut sa uite de engleza. Nu le aveam noi cu japoneza dar "safari park" stiam ce-nseamna.Probabil ca pentru ei legatura dintre vaca si laptele din supermarket nici nu mai exista, iar animale au doar la gradina zoologica… Mda, arata ca in Africa, dar uite acolo! Un stegulet mic al Uniunii Europene flutura curajos pe o cladire cenusie cu geamuri murdare pe care scrie "Camin Cultural"…Urmatorul carutas era pus pe glume. Ca sa faca pe interesantul a dat bice cailor exact cand incepeam sa-l depasim, asa ca pentru un moment parea ca ne intrecem. "Ce ziceati de Tokyo drift? Ia uite aici, Romanian drift!!!" Am ras toti atat de tare ca nu ne-a mai ramas nici o urma de stanjeneala. La urma urmei, asta este tara noastra, asa e ea, noi o iubim oricum. Cat despre ei… treaba lor. Daca vor vacanta glamour altadata sa mearga la Paris!In Slanic n-am gasit salina imediat. Am cerut indicatii si am ajuns dupa cateva intortocheli. Vazusem de curand "Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii". Zona in care se afla intrarea in salina putea sa fie cu succes decor pentru un film ca acesta, sau ca altele despre Romania dinaite de Revolutie.Foto: ShutterstockParea ca nu s-a schimbat nimic pe-acolo in ultimii 20 de ani… Inclusiv liftul care te duce la 200 de metri adancime cred ca e acelasi. L-am recunoscut! Nu e propriu-zis un lift, e o "colivie" care se izbeste de pereti si la urcare si la coborare. Noroc ca japonezii sunt un neam de oameni curajosi...Insa, o data ajunsi inauntru… Pana in acel moment ma indoiam ca a fost o idee buna sa facem acest ocol. Insa iesind din "colivie" n-am mai regretat nicio clipa. E ca si cum ai patrunde intr-o alta lume! O lume uimitoare, complet deosebita, cu alte legi si alte dimensiuni. Lumea unor oameni capabili de lucruri marete. Cum ar fi sa sculpteze o catedrala in inima pamantului…Si atmosfera dinauntru e aparte. Sunt tot timpul 12º Celsius, indiferent cate sunt afara. Umiditatea e cu 10% mai scazuta si exista aerosoli care fac ca aerul sa fie tamaduitor pentru bolnavii de plamani. N-am putut vedea cum arata sanatoriul, sau daca e si altceva decat niste paturi insirate langa peretele de sare.Am vazut in schimb cateva mese de pin-pong si terenuri pentru jocuri, poate ca sa ai ocazia sa gafai si sa tragi mai mult din acest aer in piept. De altfel, este aspectul care mi-a placut cel mai mult: linistea aceea ireala, subpamanteana, inviorata de strigatele indepartate ale copiilor care se jucau.Strabati galeria circulara, cu pereti impresionant de inalti pe care poti sa admiri cum au dansat darele de sare.Exista un centru de interes unde Decebal si Traian din sare stau fata in fata. Probabil ca a existat un proiect mai mare, Istroria romanilor sculptata in sare, dar s-a oprit la "formarea poporului roman din daci si romani". Daca esti foarte, foarte atent poti sa descoperi mai incolo un inceput de bazorelief cu Mihai Viteazu, dar nu e prea clar. In afara de asta, un Eminescu clasic, chiar langa chioscurile de unde-ti poti lua un snack, daca intre timp te-a luat foamea. Tot acolo sunt cateva firide sapate in sare, frumos luminate, cu flori de mina. Dar atat de sarace…Pacat! iti vine sa spui. Ar putea sa fie si mai frumos! Ar putea sa fie si mai spectaculos! De ce nu se gaseste cineva sa investeasca un pic si sa faca din Salina un ADEVARAT obiectiv turistic? Ca si multe alte locuri din Romania, Salina asteapta un "print" care sa o trezeasca cu un sarut dintr-un somn de 100 de ani…Arunca o privire si vezi cele mai frumoase saline din Romania!Vezi şi: Salina Cacica - program și tarife. Unde se află și ce activități poți face aici