Crăciunul mamelor

De Amalia Enache, pe

E clar că Moș Crăciun le aparține în primul și în primul rând al copiilor. Așa a fost și așa va rămâne pentru totdeauna, acolo e magia, acolo e bucuria supremă, prin copii Moș Crăciun chiar există pentru noi toți.

Crăciunul mamelor de altădată

Dar acum eu vreau să ne gândim mai serios la Crăciunul mamelor. Al mamelor noastre ne amintim cum era: începea cu săptămâni înainte, când spălau geamurile cu mâinile înghețate, frecau covoare cu peria și luau fiecare obiect din casă la mână să-l șteargă de praf. Apoi urma alergatul pe la cumpărături. În vremuri în care nu se găsea mai nimic ori, mai târziu, când erau prea multe, prea tentante, prea irezistibile la cât de puțini bani aveau de fapt.

Mi-o amintesc pe mama mea cea minionă cărând mereu niște plase, ca o furnicuță care duce fără să clipească a neliniște câte un grăunte mai mare decât ea. După care bucătăria începea să arate și să duduie ca o uzină cu aburi. Îmi amintesc aburul acela de parcă pătrundeam într-o saună umedă dintr-o țară nordică, cu vălătuci care învăluiau întâi bucătăria și se insinuau apoi prin toată casa. Cu miros cu tot. Pur și simplu așa trebuia să fie pregătit drumul Moșului, cu dâre de miresme de sarmale, fripturi, cârnați și prăjituri de tot felul.

Citește și: Lavinia Petrea: Crăciunul suntem noi

Darul din noi

Amalia Enache: Unde a dispărut generozitatea?

Lavinia Petrea: Vacanța de acasă

Sunt mamele de astăzi mai odihnite de Crăciun?

La noi, în Ardeal, nu era cu cozonaci, ci cu vreo cinci feluri de prăjituri, care mai de care mai complicate. Lucrurile s-au mai schimbat, femeile au mai scăpat în parte de presiunea pregătirilor până la epuizare, avem mașini de spălat vase, roboți care aspiră singuri și chiar niște doamne care rezolvă geamurile într-o oră, dar vă invit la un exercițiu de imaginație: sunt mamele de astăzi mai odihnite de Crăciun?!

Încep cu mine: sunt genul acela de femeie care doar visează la răsfăț, masaje, spa-uri etc., dar nu fac să mi se întâmple decât atât de rar încât nici nu merită să pomenesc. Nu e lipsă de timp, nu e economie de bani, cred că e de fapt o chestiune mult mai profundă, mai intimă: nu sunt obișnuită să îmi acord mie prea mult răsfăț. Știu să îmi dau de lucru, sunt maestră la asta. Știu să îmi umplu programul până nu mai rămâne timp pentru extra.

În mentalitatea mea, oricât lupt cu asta, timpul numai și numai pentru mine e ceva extra, ca o bijuterie pe care nu e musai să o pui. Poți ieși și fără ea din casă, dar fără palton (munca) nu ai cum. Știu să le ofer altora răsfăț, dar nu mă descurc la fel de bine pentru mine însămi. Sunt, de fapt, exact ca mama mea, chiar dacă nu frec covoare și nici nu trec carnea prin mașină de tocat. Am înlocuit doar felul în care arată dedicarea pentru ceilalți, nu și filosofia de viață.

Scrisoare către Moș Crăciun

Așa că îl rog pe Moș Crăciun ca anul acesta să aibă o grijă specială de mine și de celelalte doamne: să ne ajute să ne găsim răgaz, după un an cu muncă, stres, școala online a copiilor, griji pentru boli, griji pentru bani, facturi și altele câte au mai fost.

Dacă nu știe Moș Crăciun ce să le ofere concret femeilor, eu zic să caute ideile în zona de experiențe cu relaxare. Un weekend undeva fără griji, niște tratamente corporale sau cosmetice, niște investigații medicale, întâlniri cu prietenele. Moș Crăciun să le acorde femeilor mai mult timp pentru ele. Să scoată copii la plimbare, să facă o rezervare la restaurant…

Dragă Moș Crăciun, îmi dau seama că aștept prea multe de la tine. Sunt mamă și mă voi ocupa să te ajut să faci un Crăciun magic pentru familia mea. Dar vreau de fapt să îți promit că și după ce pleci tu înapoi în Laponia sau unde locuiești tu, eu nu voi uita să-mi fiu propriul Moș Crăciun și să îmi acord ce îmi doresc mai des. Căci nu pot aștepta de la alții, nici măcar de la tine, Moșule, să facă pentru mine ceea ce eu nu reușesc.

Urmăreşte cel mai nou VIDEO încărcat pe unica.ro
Urmărește-ne pe Google News
Primești pe e-mail cele mai importante articole apărute pe Unica.ro!