Povestea femeii care a rămas făra picioare din cauza unui tampon

De Oana Dinu pe
Tânăra a înfruntat moartea și a reușit să câștige lupta, cu prețul amputării picioarelor. Înainte de experiența care i-a amenințat viața, nu știa nimic despre sindromul șocului toxic, de aceea a vrut ca toată lumea să îi cunoască povestea.

Modelul, actrița și activista Lauren Wasser și-a spus povestea inspirațională cu încrederea că va deveni un semnal de alarmă pentru femei din toată lumea. După experiența groaznică prin care a trecut, tânăra și-a găsit puterea de a merge mai departe, a revenit în lumea modellingului, a lansat o colecție de șosete în colaborare cu o firmă de profil, a apărut într-un serial TV în rol principal și se pregătește să alerge la maratonul orașului New York 2019.

Tragedia ce i-a schimbat viața a început în 2012, pe vremea când avea doar 24 de ani. Într-o dimineață, s-a trezit cu o ușoară stare de rău, dar s-a gândit că trebuie să fie simptome de gripă și nu a dat prea mare importanță. Era în perioada menstruației, dar nu s-a gândit nicio secundă că de aici ar porni problema. A început să se simtă tot mai rău pe parcursul zilei, s-a pus în pat și s-a trezit când au bătut la ușă polițiștii trimiși de mama sa să verifice dacă s-a întâmplat ceva pentru că nu îi răspundea la telefon. Deși era clar că se întâmplă ceva grav cu ea, a refuzat să meargă la spital. După aceea, nu își mai aduce aminte nimic.

„Un tampon aproape m-a omorât. Am folosit produsul așa cum a trebuit. Am scăpat cu viață, în condițiile în care șansele de supraviețuire erau de 1%. De fapt, supraviețuirea a fost partea ușoară, pe lângă coșmarul care a urmat” își amintește tânăra.

Tânăra a suferit sindromul șocului toxic

Polițiștii s-au întors la rugămintea mamei lui Lauren și ce au văzut i-a șocat. Tânăra era întinsă pe jos, inconștientă, cu febră foarte mare, plină de materii fecale și vomă. Au dus-o de urgență la spital și nimeni nu își putea da seama de unde provine starea tinerei. A urmat o comă indusă pentru că organele ei începeau să cedezepe rând, tensiunea era instabilă, suferise un infarct, iar febra nu putea fi controlată. Totul a început să capete sens atunci când un medic de boli infecțioase a descoperit că purta un tampon. L-a trimis la laborator pentru probe și rezultatele au deslușit misterul trei zile mai târziu. Sindromul șocului toxic, o complicație ce poate fi fatală din cauza infecției cu bacterii, pusă pe seama folosirii tampoanelor.

Lauren Wasser s-a trezit o săptămână și jumătate mai târziu, fără să știe ce i s-a întâmplat. Își amintește că își simțea picioarele de parcă ar fi fost în mijlocul flăcărilor. Lupta pentru salvarea membrelor inferioare a început cu tratamentele hiperbarice (care se fac în camere speciale, presiune ridicată). Piciorul drept a fost irecuperabil vătămat din cauza cangrenei care a evoluat foarte repede. Doctorii nu i-au dat de ales în ceea ce privește amputarea. Problema era cu piciorul stâng, care avea șanse să fie salvat, dar fără să fie pe deplin funcțional.

„Doctorii mi-au spus că ar trebui să îmi amputeze ambele picioare de sub genunchi simultan, pentru că oricum piciorul stâng avea șanse doar 50% să rămână funcțional. Aș fi rămas oricum fără degete, dar nu se știa dacă se va închide sau nu rana de la călcâi” spune Lauren.

Unul dintre semnele sindromului de șoc toxic este iritarea asemănătoare cu arsurile solare, mai ales pe palme și tălpi. Tânăra a rămas și fără degetele de la piciorul stâng.

„După ce am stat 8 luni cu piciorul într-un vacuum și timp de ore în șir în camere hiperbarice, rana de pe călcâi s-a închis. Acestea fiind spuse, am stat 6 ani fără degetele de la picioare. Pentru că eram tânără, corpul meu a încercat să repare vătămarea și să creeze calciu în exces și astfel oasele creșteau ca niște degete. Mergeam pe ele zilnic. Era ca și cum aș merge pe pietriș” mărturisește Lauren.

Lupta nu era doar una fizică, ci și mentală, durerile fiind „înnebunitoare” la fiecare pas. Prin exerciții repetate, a învățat „să își controleze centrii nervoși care acționau asupra piciorului dorit”.

„Pot spune cu sinceritate că nu aș fi fost încă în viață dacă mi-aș fi amputate ambele picioare simultan. Ar fi fost prea mult pentru mine. Pierderea unui singur picior a fost destul de traumatică. Mi-a luat mult timp să accept asta. În primul an m-am ascuns în hanorace și pantaloni largi, încercând să nu mai exist. Le-am văzut pe toate”, a adăugat ea.

În ciuda intervențiilor chirurgicale și a tratamentelor, în urmă cu un an i-a fost amputat și piciorul stâng.

„Azi s-a împlinit un an de când mi-a fost amputat piciorul stâng și mi-am recăpătat viața. Chiar mă simt ca fata de 24 de ani, așa cum eram înainte să mi se întâmple toate acestea și mă antrenez pentru maratonul orașului New York 2019” a fost mesajul scris de Lauren pe pagina ei de Instagram, la finalul poveștii.

 

View this post on Instagram

 

A tampon almost killed me. I was using the product as I should. I got away with my life with a 1 % chance of survival let alone a life worth living. Actually surviving was the easy part it was waking up to nightmare that was ahead. My right leg was damaged beyond repair and gangrene had set in and was moving fast. Drs gave me no choice but to lose my right leg. My left foot was the issue. Drs told my family and I that I should amputate both legs at the same time below the knee because my left foot had a 50/50 chance of being functional. I would have no toes and my heel was still in question if it was actually going close. nothing on this planet is as precious as your feet. They have just enough fat pads in areas that take a beating for everyone to do anything and everything but without that it’s almost impossible to just walk. You can’t just get a normal skin graph or transplant because that tough skin doesn’t exist. That’s why my only option was Apligraf.(baby foreskin) after being in a wheelchair for 8 months with my foot in a vac and hyperbaric chamber visits for hours on end my heel actually closed. That being said I had it for 6 years with no toes. Because I was so young my body was trying to fix the damage and creating way too much calcium in which my bones in my foot would grow almost like toes. But I was walking on that everyday. Skin and bone. It was like walking on pebbles and rocks. Every step was hard and everything I did I had to mentally fight through because the physical pain was insane. I honestly can say I wouldn’t be alive had I amputated at the same time. It would have been too much for me. Losing one leg was traumatic enough. I learned a lot through trial and error with becoming an amputee. Which systems worked which feet I liked and becoming one with it. It took a long time for me to accept it. The first year I hid myself in hoodies and baggy sweats trying to not exist. I contemplated suicide. I have been through it all. Today marks one year since letting go of my left leg and gaining my life back. I really feel like the 24 year old girl before all this happened. I am now training for the @nycmarathon 2019 #🏆🏆 🏃🏼‍♀️🏃🏼‍♀️🏃🏼‍♀️🏃🏼‍♀

A post shared by Lauren Wasser (@theimpossiblemuse) on

Viața lui Lauren nu era definită doar de TSS (sindromul șocului toxic), a cărei victimă devenise, ci și de o profundă depresie. A revenit la viață cu ajutorul prietenei sale, fotografa Jennifer Rovero. Aceasta i-a făcut sute de poze pe parcursul recuperării, iar asta a fost o adevărată terapie pentru Lauren. Rovero a denumit-o fototerapie.

 

View this post on Instagram

 

@sxsw supporting wifey @naomithewild 💫❤️

A post shared by Lauren Wasser (@theimpossiblemuse) on

Tânăra a învățat să fie mândră de corpul ei exact așa cum este și să vadă lucrurile frumoase din noua realitate în care se trezise: „Am ajuns să văd frumusețea, puterea din mine și călătoria mea prin intermediul camerei. În timpul ședințelor foto, am întrebat adesea fetele tinere dacă au auzit vreodată despre TSS sau dacă au crezut că este reală. Majoritatea au spus că nu.”

Poveștile altor femei care au trăit experiențe similare cu a ei, au încurajat-o să se dedice conștientizării la nivel global a acestei afecțiuni, ce poate avea urmări atât de grave.

„Am ceva pentru care să trăiesc – să mă asigur că alte femei nu vor trece prin ce am trecut eu și să le ajute pe cele care știu cum este că nu sunt singure. După ce m-am documentat despre TSS, am realizat că am fost norocoasă pentru că sunt în viață, față de multe alte victime care nu mai sunt” a mai spus Lauren Wasser.

Sursă foto: Instagram

 

 

 

Urmăreşte cel mai nou VIDEO încărcat pe unica.ro